Am înființat Centrul de Urgențe Sociale, ca răspuns imediat la deruta și nevoia care se contura în țară
#ONGprezent! vorbește despre provocările cu care ONG-urile din România se confruntă în această perioadă. Despre soluțiile și inițiativele pe care le-au pornit pentru a trece cu bine de ea, atât pentru angajații și voluntarii lor, cât mai ales pentru benefiarii pentru care lucrează.
Facem o serie de interviuri cu organizații mari și mici, din toate domeniile de activitate, de la oraș sau din mediul rural, de peste tot din țară. Vrem să ne ținem la curent și să ne inspirăm unii pe alții, să ne sprijinim și să ne unim forțele, dacă e nevoie. Să fim prezenți, atenți, să avem grijă și să contribuim cu cât putem la eforturile pe care le fac autoritățile publice, mediul privat, mediul academic și mass media în aceste zile.
Mihaela Steliana Munteanu
Director de comunicare și advocacy Federația Organizațiilor Neguvernamentale pentru Servicii Sociale
Cum este tranziția către „noul normal” generat de pandemia COVID-19? Ce schimbări au intervenit în organizație sau în relațiile ei cu alte organizații sau parteneri?
FONSS – Federația Organizațiilor Neguvernamentale pentru Servicii Sociale este o federație extrem de sensibilă la schimbările din serviciile sociale și evident că pandemia ne-a adus noi provocări. În primul rând închiderea centrelor de zi, apoi a altor servicii sociale. A fost o situație fără precedent, care a însemnat multe discuţii, temeri, negocieri de purtat cu autoritățile. Se punea problema pierderii potențiale a legăturii cu beneficiarii, a locurilor de muncă ale profesioniștilor din asistență socială și a unor proiecte care nu se mai puteau derula cum era planificat.
Măsurile de precauție pentru evitarea transmiterii SARS-CoV-2, carantinarea auto-impusă sau impusă în centrele rezidențiale, cheltuielile suplimentare apărute pentru furnizarea serviciilor sociale – au însemnat din nou reprezentare puternică şi negociere pentru susținerea interesului beneficiarilor și furnizorilor de servicii sociale. Circa 90% dintre membrii noștri însă au rămas activi pe perioada pandemiei, chiar dacă și-au adaptat serviciile, de pildă, trecând în online. Redeschiderea servicilor a fost o altă provocare majoră.
Modificările apărute urmare a pandemiei au amplificat toate problemele nesoluționate din asistența socială. Au scos la lumină toate disfuncțiile de relație cu autoritățile, lipsa unor planuri de reacție în caz de urgență la nivel local sau nefuncționarea lor. Toate acestea au însemnat o recalibrare a activității noastre ca federație. Unele şantiere de lucru în advocacy și-au oprit activitatea temporar și s-au deschis altele noi, fierbinți, pe care a fost necesar să ne mobilizăm rapid și să reacționăm cu mare forță.
Care sunt provocările cele mai mari pe care le aveți acum și cum le abordați?
Noi lucrăm pentru furnizorii privați de servicii sociale. Cât va ține pandemia, activitatea lor va fi puternic perturbată, pentru că sunt nevoiți să reacționeze într-un mediu impredictibil, ele care erau deja la un nivel ridicat de planificare, obișnuite să lucreze planificat, performant, să facă proiecte aplicabile peste doi, trei ani, pentru încă doi trei ani de atunci încolo. Pentru a continua serviciile sociale util și eficient este nevoie și de un cadru suportiv fiscal și legislativ, de continuă investigare a schimbărilor și construirea răspunsului potrivit la aceste schimbări, de continuu dialog cu autoritățile și politicienii, pentru a obține toate acestea.
Întorcându-ne la perioada de început a pandemiei, încă din 10 martie a.c. am înființat Centrul de Urgențe Sociale, ca răspuns imediat la deruta și nevoia care se contura în țară. Am simțit că este necesară strângerea resurselor din ONG-uri și de voluntari, pentru ca împreună cu autoritățile să facem față la o situație nouă și dramatică.
Am început cerând sprijin pe facebook – telefoane mobile cu cartelă pentru perioada de pandemie. Am adunat chiar şi cartele de rezervă. Atunci am simțit comunitatea pregătită să se implice.
Am înființat un punct de direcționare a cetăţeanului spre surse sigure de informare și suport din partea autorităților, furnizare de suport psihologic și/sau spiritual (preoți de mai multe confesiuni) dar și de preluare și transmitere a cazurilor care necesită ajutor umanitar către grupurile de voluntari.
Imediat am descoperit că am creat totodată și un punct de relație a instituțiilor publice cu ONG-urile, a donatorilor cu ONG-urile, a ONG-urilor cu ONG-urile – pentru că informațiile și solicitările au circulat în toate sensurile cu un singur scop: găsirea de soluții imediate pentru oamenii aflați în situații grele.
Curând, dispeceratul Centrului de Urgențe Sociale, la care răspundea imediat o voce umană, caldă, răbdătoare, a ajuns la un program de 10 ore/zi, care uneori s-a extins la cât a fost nevoie. Am furnizat informații, consiliere psihologică, asistență umanitară și suport spiritual la peste 700 de persoane. Iarăși deosebit de important a fost faptul că nu am lucrat în orb – dacă suna omul, îl serveam, verificam caz cu caz, discutam situația, propuneam soluțiile.
Uneori era doar o solicitare de cumpărături pentru un vârstnic sau persoane izolate. Alteori însă erau intervenții complexe, la care am lucrat ore, zile întregi.
Cei 37 de membri ai FONSS au fost primii noștri donatori de voluntari (psihologi și asistenți sociali), de fonduri din ce puteau redistribui de la ei, de ajutoare materiale, de informații. Betania, World Vision, SOS Satele copiilor, Buna ziua copii, Ancora Salvării, Concordia, Caritas, Star of Hope, Alături de voi, Solidaritate și Speranță, Păpădia, CDS, Necuvinte, CMSC, Corona, Bethany, FDL Speranța, Enable, Inimă de Copil, Estuar, Emmaus, Institutul Bucovina – sunt organizațiile FONSS care au contribuit fiecare cu cât a putut, ca o datorie de onoare față de ceea ce numim comunitate.
S-au alăturat și alte organizații – Civica, Fundaţia Comunitară, FONTIS, Căminul Sf Nicolae, grupul de inițiativă din campania “Împreună”, Harmony and Hope și cetățeni obișnuiți și oameni de afaceri și politicieni care nu au cerut niciodată să le menționăm numele pentru că s-au implicat.
Cred că am avut cel puțin 200 de voluntari cu care am lucrat la Centrul de Urgențe Sociale, direct sau prin colegii noștri, care au intervenit fizic în județele Iași, Suceava, Bacău, Galați, Prahova, Vaslui, Neamț și în București, dar apelurile telefonice nu au avut graniță.
S-au întâmplat lucruri fantastice. Am repatriat, după o muncă de câteva zile bune, o familie de trei persoane aflate la tratament în Turcia și cărora le expira viza. I-am însoțit de la primele demersuri, până au intrat în țară cu o ambulanță privată.
Am preluat o vârstnică de 94 de ani agresată, am scos-o din mediul agresiv temporar, am evaluat-o, am ocrotit-o mai bine de o săptămână, până am reușit internarea într-un centru pentru vârstnici privat. A fost un efort făcut în comun cu Serviciul Voluntar de Ambulanță și Fundația Păpădia, la care s-au alăturat Instituția Prefectului, DAS, DSP, dar în fapt au fost numai oameni care au făcut mai mult decât fac de regulă.
Un alt caz deosebit a fost al unei femei bătute, plimbată ore de la un adăpost pentru victime la altul – toate inaccesibile fără un test COVID și adusă din nou în fața casei agresorului de către poliție. După emoția celor câteva ore de noapte pe care am trăit-o solidar cu femeia, a început un lung parcurs de găsire de soluții, continuat de organizațiile de profil.
480 de ouă înroșite în timp record, 480 de pachete cu cozonac, slujbe în fața centrelor de carantină cu un preot, un microfon, o stație și un generator împrumutat după o strigare pe Facebook – au însemnat pentru noi Sărbătoarea Învierii pe care am vrut să o aducem, ca o consolare că nu e petrecută în familie, pentru oamenii din centrele de carantină din Iași.
Am rămas aproape cu o traumă după ce, în prima noapte de stare de urgență, am intervenit să corectăm o decizie a autorităților locale care punea în pericol grav oamenii străzii. A doua zi am pus mână de la mână – Fundația Un Coup de Main d”Emmaus, Serviciul Voluntar de Ambulanță, UTI, Penitenciarul Iași și Primăria Iași. Am căutat pe Facebook un camion și culmea, am găsit un voluntar care gratuit ne-a sprijinit și, cu ce a pus fiecare, am amenajat un spațiu decent, ce a fost casă două luni pentru oamenii străzii. Fantastic a fost că după ce au avut un acoperiș deasupra capului, unii nu mai voiau în stradă. Toți erau curați, nu mai băuseră, nu se mai drogaseră si pentru că am avut doar filme frantuzești de pus la un video donat, cred că pot spune frumos “merci”. Dacă atunci am fi avut centre de reintegrare, cred că mai bine de jumătate dintre cei 80, erau acum în plin program de recuperare. Din păcate, au fost scoși iar în stradă odată cu terminarea stării de urgență, iar serviciile publice nu au intervenit să încerce preluarea. De aici a derivat și proiectul finanțat prin programul” În stare de bine”.
Când Suceava a intrat în carantină, i-am sprijinit pas cu pas pe colegii de la Institutul Bucovina și Asociația Blijdorph, care au trecut prin momente foarte grele. Acolo, împreună cu autoritățile s-a organizat asistența pentru Sasca Mică, centrul cu peste 300 de beneficiari, majoritatea infectați cu SARS-CoV-2, și recrutarea de voluntari pentru centrele rezidențiale publice cu infectați și pentru Spitalul Județean.
Au fost trei luni foarte intense în care ziua nu se măsura în ore, ci în oameni ajutați. Iar munca noastră nu a fost de voluntari sau angajați profesioniști într-un domeniu, cu de oameni pur-şi-simplu, care nu conta ce mănâncă sau cât lucrează, dacă ajută.
Ce activități sau inițiative pregătiți pentru perioada următoare?
Banii de la Kaufland România, veniţi prin FDSC, ne sprijină pentru a pune bazele unui sistem de intervenții de urgență. Vom avea containere sanitare și dormitor pentru a adăposti în tranzit persoane fără adăpost, victime ale violenței domestice, până la găsirea soluției de asistență pe termen lung și evident un punct de igienizare pentru cei fără adăpost.
Cum consideri că ne putem sprijini reciproc, în următoarea perioadă, noi între noi, ca ONG-uri, sau noi cu alți actori din comunitate – mediul privat, sectorul public etc.?
Tot așa. Ne facem că muncim separat, dar nu ne ignorăm și cum se aude un strigăt, sărim și ne ajutăm. Eu chiar cred că e posibil. Am făcut-o mulți. La un moment dat ne sunam: “avem o donație de lapte. Va aducem și vouă să distribuiți?”, “Ne-a sunat cineva să ne dea patiserie – plăcinte, zilnic, pentru voluntari. Cât aduc la voi?”, “Am făcut ecusoanele, veniți să le luați.”, “Mă opresc pe la voi, că vin de la cumpărături. Las ceva și pentru oameni” (a se înțelege donații), “Am un sponsor pentru masă caldă. Îl vreți voi?”.
Mănușile, dezinfectanții, măştile – le-am dat unul de la altul, de la cel ce avea puțin, la cel ce nu avea deloc.
Unii au scris cereri de finanțare, alții au adunat banii de la sponsori, alții și-au donat din salariu, din premiul organizației sau o rezervă pentru a face niște pachete de Paște. Am făcut ce trebuia pentru a ajuta oamenii, corect, solidar, responsabil, rapid. Atunci tot noi eram. Putem de câte ori e nevoie! Dar trebuie neapărat să fie așa o nevoie?
Apoi organizat am presat autoritățile pentru soluții. Am negociat solidar cu colegii noștri din celelalte federații din social cu care lucrăm de regulă – Confederația Caritas, FONPC, Dizabnet, CNDR, dar și cu alți colegi, din alte segmente de activitate, cum ar fi cel civic, extrem de activ în perioada pe care tocmai am traversat-o.
Eu cred că atunci s-a născut Platforma Socială, care oficial e doar o idee de proiect. În fapt, deja merge în picioare, pentru că s-a născut în vreme de pandemie și e puternică, precum dorința noastră de a depăși toate dificultățile.
Colaborările acestea vor continua, așa cum vor continua din păcate și provocările la care serviciile sociale trebuie să răspundă ca urmare a pandemiei: noii fețe a șomajului sau sărăciei din România.
Ce mesaj ai avea de transmis publicului În stare de bine?
Credeam că am spus tot, ca la o spovedanie.
Instituțional aș spune că adaptabilitatea și performanța în management a ONG-urilor va face diferența și în perioada ce vine. Personal, rămân la ideea că am muncit trei luni ca OM! Cine a făcut asta înțelege. Asta pot spune după coordonarea Centrului de Urgențe Sociale al FONSS pe vreme de pandemie, alături de oameni fantastici și lucrând pentru comunitate.
Au fost trei luni în care instituțiile parcă și-au diluat imaginea și au rămas numai sufletele din spatele birourilor și vocile vibrânde din spatele telefoanelor. Și nimeni nu a mai putut minți că face. Dacă nu a făcut, s-a văzut de departe, din străzile goale. Dar și ce s-a făcut a fost așa frumos…
Cred că asta e speranța pe care putem reclădi tot.
Federația Organizațiilor Neguvernamentale pentru Servicii Sociale este o federație a furnizorilor privați profesioniști din domeniu care si-a asumat ca misiune implicarea in schimbarea politicilor si dezvoltarea sustenabila a serviciilor sociale.
