Şi eu mersesem zilnic kilometri până la şcoală prin ploaie şi ger
Seria Portret de ONGist #înstaredebine
Anca Dobȃrceanu știe foarte bine cât de vitală este educaţia copiilor din mediul rural şi luptă ca acest aspect să ajungă și în atenția autorităților.
Anca Dobȃrceanu, manager de proiect Fundaţia de Sprijin Comunitar Bacǎu
- Cum ai ajuns să lucrezi în sectorul neguvernamental? A fost o întâmplare sau chiar îți doreai asta?
Totul a fost… o „fericita întâmplare”, cum îi spun eu. Terminasem Facultatea de Drept şi Masterul în Drept Internaţional Privat la Universitatea Al. I. Cuza din Iaşi şi m-am întors pentru cateva luni în satul natal (comuna Motoșeni, Bacău) în ideea de a mă pregăti pentru un examen important ce avea să-mi deschidă drumul juridic. În acea perioadă (2010), Fundaţia de Sprijin Comunitar îşi propunea să deschidă un nou centru educaţional în zonă, un proiect ambiţios care mi s-a părut o şansă extraordinară pentru copiii din zonă pentru că fusesem şi eu un astfel de copil cândva. Şi eu mersesem zilnic kilometri până la şcoală prin ploaie şi ger, nici eu nu fusesem supravegheată după ore şi nici nu participasem vreodată la altfel de activităţi decât cele şcolare. Şansa mea au fost părinţii care au făcut din educaţia mea o prioritate, lucru care nu se întâmplă în cazul majorităţii acestor copii. Aşa am ajuns să coordonez în comuna Motoşeni centrul de zi pentru copii. Totul a început ca ceva temporar… şi am ajuns să lucrez acolo până anul trecut când m-am mutat în Bacău, schimbându-mi acum şi profilul profesional.
- Care este cauza pentru care ai lupta până-n pânzele albe?
Şansa la educaţie a copiilor din mediul rural. Nu cred că autorităţile au înţeles cât de vitală este educaţia acestor copii şi cât de adâncă este discrepanţa dintre copiii din oraşele României şi cei din sate. Treaba noastră rămâne să aducem mereu în atenţie acest lucru şi să încercăm, cu paşi mărunţi, să schimbăm lucrurile, în direcţia normalizării lor.
- Te implici în comunitatea în care trăiești, tu ca cetățean? Cum? Care ar fi sfatul tău pentru alte persoane care ar vrea să facă asta?
În comunitatea mică în care am trăit am încercat să promovez voluntariatul şi să-i învăţ şi pe copii cât de valoroase sunt gesturile mici, în schimbul cărora nu dorim nimic – am plantat alături de copii copaci în zone aflate în pericol de surpare, am curăţat spaţii şi râuri de „minunatele” PET-uri, am plantat flori în spaţii publice. Aş spune că simplul gest, perceput ca FIRESC/ NORMAL, de a ajuta pe cineva în nevoie sau de a face ceva care să îmbunătăţească viaţa întregii comunităţi ne poate transforma în persoanele care dorim să fim – mai bune, mai responsabile, mai deschise.
- Cum a fost experiența ta #înstaredebine? Ai lua-o de la capăt mâine, dacă ar fi cazul?
A fost o experienţă surprinzătoare, prima pentru mine în calitate de coordonator de proiect. Experienţa de lucru cu copiii şi centrele din mediul rural m-a ajutat foarte mult. Proiectul „Tineri educaţi = viitor sănătos” a oferit o şansă la educaţie copiilor din rural şi liceenilor ce provin din sate. I-a familiarizat cu teme importante (sănătatea şi nutriţia, dependenţele, adolescenţa, primul ajutor), au beneficiat de consiliere şi activităţi distractive (excursie). Aş lua-o de la capăt oricând!!!
- Cum te relaxezi la sfârșitul unei zile obositoare?
Petrec timp cu băieţelul şi cu soţul meu.
- Cum se împacă viața de ONGist cu cea personală?
Destul de bine. La început mi se reproşa că investesc prea mult timp în ce fac, sau familia mă atenţiona că am să fiu dezamăgită cand voi compara efortul cu rezultatele. Între timp, cred că şi eu şi ei ne-am obişnuit şi când am nevoie de ajutor suplimentar la serviciu, mă bazez pe cei apropiaţi.
- Practici voluntariatul? Unde, cum și de ce?
În timpul facultăţii am fost voluntară într-o fundaţie cu specific juridic, iar după, nu am mai făcut vountariat într-un cadru clar determinat. Acum sunt voluntar în Atelierul „Activ Mozaic” al fundaţiei noastre. Aici voluntarii FSC, cu multă creativitate şi răbdare, realizează produse handmade ce sunt vândute pentru a obţine venituri pentru proiecte din fundaţie.
- Care e ideea genială de proiect pe care nu ai reușit să o implementezi încă?
S-a dorit mereu dezvoltarea activităţilor economice din cadrul organizaţiei şi în această direcţie aş avea în vedere un proiect de dezvoltarea a Atelierului „Activ Mozaic”. In cadrul atelierului se crează produse handmade ce ulterior sunt comercializate online, generând astfel venituri pentru organizaţie. Crearea unui magazin cu prezentare de produse, dezvoltarea sistemului de publicitate a produselor şi serviciilor, consililiere în alegerea produsului, parteneriate cu firme de organizare de evenimente, toate acestea ar genera venituri suplimentare pentru proiectele sociale ale organizaţiei noastre.
- Care ar fi trei tag-uri despre tine? (3 cuvinte care te descriu)
#Ambiţie, #Stres, #Implicare.
Seria Portret de ONGist #înstaredebine este realizată în cadrul programului „În stare de bine”, susținut de Kaufland România și implementat de Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile. Tineri educați = viitor sănătos! a fost derulat de Fundația de Sprijin Comunitar Bacău în perioada septembrie 2018 – februarie 2019.