Despre intersecționalitate, cu Emanuela Ignățoiu-Sora
De Ioana Ilie
Practica intersecționalității ne ajută să investigăm relațiile de putere identificând mecanismele care generează inegalități sociale, să conștientizăm și să înțelegem cât se poate de coerent ierarhiile marginalizării, să recunoaștem felul în care mai multe tipuri de discriminare sau opresiune pot funcționa împreună amplificându-se una pe cealaltă, să chestionăm organizarea socială actuală și să stimulăm schimbarea către o societate construită în jurul principiului fundamental al justiției sociale.
La sfârșitul lunii martie, Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile a găzduit workshopul “Lumea prin lentile”, facilitat de Emanuela Ignățoiu-Sora (lector asociat la Universitatea București, Facultatea de Științe Politice) și Claudia Petrescu (cercetător în cadrul Institutului de Cercetare a Calității Vieții), pe tema intersecționalității, un concept utilizat din ce în ce mai mult în spațiul politicilor publice europene.
Workshop-ul a invitat participanții, majoritatea membri în organizații neguvernamentale, să exploreze, printr-o abordare participativă, principalele definiții, abordări și modele de implementare ale conceptului la nivel internațional și contextele în care acestea ar putea fi folosite la nivel național, în special în strategiile, programele și practicile ONG-urilor. Inițiativa face parte dintr-un demers de cercetare mai amplu, reprezentat de studiul „Intersecționalitatea între concept și practică. Cum este înțeles și implementat conceptul de intersecționalitate în rândul organizațiilor neguvernamentale românești”, ale cărui principale rezultate urmează să fie publicate de cele două cercetătoare la începutul lunii iulie. În așteptarea campaniei de lansare a studiului, am invitat-o pe Emanuela Ignățoiu-Sora să ne povestească mai multe despre intersecționalitate și despre beneficiile pe care acest concept le poate aduce în viețile ONG-urilor și ale comunităților în beneficiul cărora acestea activează.
Cum te-ai întâlnit prima dată cu conceptul de intersecționalitate?
Am început să fiu interesată deintersecționalitate la doctorat, la EUI (European University Institute), unde am lucrat foarte mult pe tematica egalității și nondiscriminării. Mi-am făcut teza de doctorat despre minoritatea romă, dintr-o perspectivă de critical race theory, și atunci am devenit foarte interesată de subiect, pentru că, după cum știi, Kimberle Crenshaw, cea care a definit pentru prima dată conceptul de intersecționalitate, vine dinspre critical race theory. Atunci am citit pentru prima dată despre concept, însă nu l-am și aplicat, propriu-zis, în teză, pentru că eu analizam cum construiesc instituțiile de drept o anumită identitate și înțelegere a minorității rome și, implicit sau prin consecință, cum construiesc o protecție juridică pentru această minoritate.
Ulterior, chiar la începutul pandemiei, am început să colaborez cu Centrul pentru Legislație Nonprofit (CNLR) și acolo am lucrat concret pe un prim proiect dedicat acestui concept, „Intersect Voices în Europa – combaterea discriminării împotriva femeilor rome”, în cadrul căruia am coordonat un manual de training pe intersecționalitate special pentru ONG-uri. Manualul este un mix între teorie, practică și call for action. Este public și include un checklist pentru organizațiile neguvernamentale, prin care acestea pot analiza dacă munca și practicile lor sunt intersecționale și cum ar putea deveni aliate pentru combaterea discriminării intersecționale. În cadrul proiectului, care a implicat trei țări – România, Italia și Finlanda -, ne-am uitat foarte mult la intersecționalitatea dintre orientare sexuală și etnie, în cazul specific al etniei rome, și am încercat să vedem în ce mod e abordată intersecționalitatea la nivel legislativ, pornind de la contextul larg, european, spre cel național. Apoi am analizat situația din teren, unde, în România, au lucrat foarte mult activistele de la Asociația E-romnja. Ele au inclus în manual mai multe testimoniale cu situații de discriminare intersecțională prin care trec fetele și femeile rome în contexte diferite. Cea de-a treia parte a manualului aduce elemente practice, sfaturi, informații concrete, obiectivul nostru fiind să stimulăm folosirea intersecționalității ca instrument pentru combaterea discriminării și pentru promovarea complexității și diversității. Contribuția mea a fost parte dintr-un efort colectiv. Am avut noroc că, și acesta este unul dintre lucrurile foarte faine la intersecționalitate, cel puțin în toate proiectele în care am fost eu implicată și care au avut legătură cu conceptul, a fost întotdeauna o abordare colaborativă și o muncă de echipă în adevăratul sens al cuvântului.
Cum ai defini tu intersecționalitatea?
Intersecționalitatea are o dublă dimensiune, de teorie și de practică. Este un concept care ne permite să vedem două lucruri: să vedem că o persoană este complexă, ca s-o spun în cel mai simplu mod, și să înțelegem că această complexitate trebuie luată în calcul de către noi toți: judecători, decidenți, profesioniști din domeniul politicilor publice, asistenți sociali, jurnaliști etc. Ca să fie un pic mai clar, când funcționăm în lume, noi funcționăm cu mai multe tipuri de complexități. Eu, pentru că de obicei mă dau ca exemplu când vorbesc despre concept, sunt o femeie de cetățenie română, trăiesc într-o țară în care limba mea maternă este limba oficială a țării, dar au fost situații în care nu s-a întâmplat asta și atunci vulnerabilitatea mea pe acest aspect era mai mare, țin cursuri la Facultatea de Științe Politice în cadrul Universității București. Ce-aș mai putea adăuga? Sunt dintr-o comună de munte și, din acest motiv, ca să am acces la educație a trebuit să fac naveta în timpul școlarizării și să experimentez locuirea în gazdă de la vârste mici. Nu am copii, sunt căsătorită, am, deci, un cumul de complexități.
Ca să mă întorc la definiție, când intru în contact cu tot ce ține de politicile publice, toate aceste complexități au un impact mai mare sau mai mic asupra modului în care acestea reușesc să-mi întâmpine nevoile. E ca și cum intrăm în camere diferite. Acesta este un alt exemplu pe care obișnuiesc să-l folosesc la cursurile mele cu studenți. Când încă erau în viață părinții mei și mergeam acasă, primeam camera cea mai privilegiată, eram copilul părinților și ei îmi puneau la dispoziție tot ce puteau. Când plecam de acasă și ajungeam în alte spații, eram în diverse grade de privilegiu sau vulnerabilitate și intram în altfel de camere. Noi, oamenii, funcționăm cu această multitudine de complexități, cu grade diferite de vulnerabilitate sau privilegiu, în funcție de poziționalitatea noastră.
În prezent ții și un curs pe tema intersecționalității la Masterul Politicile Egalității de Șanse (MPES), Facultatea de Științe Politice, Universitatea București. De ce este important să folosim instrumentul în practică?
Fără să fie un remediu absolut, intersecționalitatea ne arată că nu trebuie să stagnăm în înțelegerea noastră a complexității. Suntem în schimbare și noi, și lumea noastră. Politicile trebuie să aibă un grad de flexibilitate și un anumit dinamism. Așa cum am observat de-a lungul timpului, politicile răspund destul de greoi realității. Există un decalaj, care ține de modul în care funcționează instituțiile, de o anumită încremenire a lor, de cum se iau deciziile politice. Este necesar să existe o flexibilitate. Intersecționalitatea însăși ne învață că nu trebuie să avem o definiție sau o înțelegere a ei stagnantă, statică, ci să înțelegem că noțiunea în sine are proprii ei anticorpi și că trebuie mereu să luăm în calcul complexitățile oamenilor din jurul nostru, într-o permanentă schimbare.
Ca să-ți dau un exemplu, apropo și de cum se schimbă realitatea noastră, până la războiul din Ucraina, foarte multe proiecte și programe se concentrau pe persoanele de etnie romă, grupul cel mai vulnerabil, cu cele mai multe probleme de acces la drepturi sociale și nu numai. Odată cu războiul, în România a apărut un grup nou de persoane vulnerabile, refugiații ucraineni. Intersecționalitatea ne oferă aceste mijloace de a vedea, de exemplu, în grupul de refugiați ucraineni, o categorie de refugiați de etnie romă care au avut experiențe mult mai dificile decât, să spunem, refugiatul ucrainean tipic. Intersecționalitatea este un concept și un instrument util care ne ajută să vedem vulnerabilitățile din cadrul vulnerabilităților și să înțelegem că grupurile sau categoriile de oameni sunt diverse, nu sunt omogene.
Conceptul de intersecționalitate este, totodată, important, pentru a ne ajuta să depășim înțelegerea că politicile ar fi uniformizate. Avem o idee moștenită potrivit căreia politicile se fac într-un mod foarte standardizat, pentru o entitate aproape abstractă. Istoria ne arată că, pentru o perioadă lungă de timp, politicile au fost făcute pentru bărbați albi, cu anumite privilegii. Ulterior, politicile au tot evoluat, dar, din punctul meu de vedere, nu suficient de rapid și fără să ia în calcul aceste complexități cu care funcționăm, noi, oamenii, în societate. Intersecționalitatea umple acest gol. Pentru că studenții de la MPES au un interes pentru fi implicați în designul și în implementarea de politici, observ o deschidere din partea lor față de subiect. Sper că acest curs le deschide ochii și îi face să ducă mai departe politicile, să se gândească la variante de reformă care să fie benefice persoanelor vulnerabile.
Kimberle Crenshaw vorbește în articolul ei din 1991, al doilea articol important pe subiect, despre o situație de violență domestică, în care victima este o femeie latină, migrantă în S.U.A, care nu știe engleză, dar îl are pe fiul ei adolescent care i-ar putea traduce. Aceasta nu este, însă, acceptată într-un adăpost pentru victimele violenței domestice din cauza regulamentului interior și a politicilor de acces în adăpost. Este doar unul dintre cazurile care ne arată că, dacă nu țin cont de vulnerabilitățile multiple, de identitățile multiple, structurile și politicile nu pot oferi sprijinul necesar. Pentru studenți, cursul de intersecționalitate e un spațiu în care discutăm cum pot fi îmbunătățite politicile publice, astfel încât să fie de ajutor persoanelor care au cel mai mult nevoie de el.
Cum putem stimula folosirea conceptului în mediul neguvernamental?
În prezent lucrez la studiul „Intersecționalitatea între concept și practică. Cum este înțeles și implementat conceptul de intersecționalitate în rândul organizațiilor neguvernamentale românești” împreună cu Claudia Petrescu, și asta mă bucură mult, pentru că noi am lucrat încă din perioada CNLR împreună și îmi place că se continuă parteneriatul dintre noi și colaborarea. Suntem în etapa de interpretare a datelor, deci foarte multe informații despre concluziile studiului nu pot oferi în acest moment, pentru că nu avem, încă, privirea de ansamblu.
Studiul are o componentă de cercetare cantitativă și una calitativă. Am încercat să extindem înțelegerea diversității de la etnie și orientare sexuală, înspre aspecte sociale. Am analizat gradul de diversitate al ONG-urilor, care sunt practicile ONG-urilor, componența acestora, tipurile de vulnerabilități existente în rândul angajaților care lucrează în ONG, cum intervin ONG-urile în viața beneficiarilor, care sunt complexitățile cu care se confruntă organizațiile. Ca să-ți răspund la întrebare, cred că trebuie să ne ducem la brieful de la care a pornit inițial invitația de a face acest studiu, care aducea în centru nevoia de empatie în societatea actuală.
Intersecționalitatea, cum spuneam, are această dublă dimensiune: identitatea persoanei și structura în care se regăsește. Dacă una dintre structuri – ONG-ul care gândește și implementează proiectul – se regăsește, să spunem, într-o stare de burnout, atunci capacitatea de empatie o să fie diminuată. Prin această cercetare, încercăm să expunem atât provocările generate de cumulul de identități, cât și problemele structurale ale politicilor. Rezultatele studiului ar trebui să ne spună în ce măsură intersecționalitatea, înțelegerea mai bună a vulnerabilităților în legătură cu politicile pe care le creăm sau implementăm ne ajută sau nu să avem mai multă empatie în societate.
Foto: Arhiva personală a Emanuelei Ignățoiu-Sora
***
Interviul este realizat în cadrul programului În stare de bine, susținut de Kaufland România și implementat de Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile.
Ioana Ilie lucrează de peste 15 ani în sectorul neguvernamental, iar în prezent face parte din echipa Fundației pentru Dezvoltarea Societății Civile. Se implică în proiecte care contribuie la construirea unei perspective feministe locale intersecționale și scrie despre provocările sociale actuale.