Ce alte obligații pentru ONG-uri presupune Legea 129/2019 pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului
Articol realizat de Bianca Oprea, Consilier Juridic în cadrul Fundaţiei pentru Dezvoltarea Societăţii Civile, pentru programul Creștem ONG-uri În stare de bine, susținut de Kaufland România și implementat de FDSC.
Legea nr. 129/2019 pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului este cunoscută în sectorul neguvernamental ca fiind legea care reglementează depunerea declarației privind beneficiarul real al asociației, respectiv al fundației. Despre acest subiect au fost scrise mai multe articole pe Știri.ong, pe care le puteți consulta aici (Noi obligaţii pentru ONG-uri: Beneficiarul real şi termenul pentru declaraţia anuală din Legea 129/2019 pentru prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului) și aici (Termenele de referință pentru depunerea declarației cu privire la beneficiarii reali – asociații și fundații). Modificările aduse la Ordonanța de Guvern 26/2000 cu privire la asociații și fundații prin intermediul actului normativ menționat anterior instituie, însă, o serie de obligații suplimentare celor referitoare la beneficiarul real, de care organizațiile neguvernamentale este bine să țină cont.
Astfel, în momentul dobândirii personalității juridice, actul constitutiv al organizației neguvernamentale trebuie, sub sancțiunea nulității absolute, să cuprindă denumirea acesteia. Denumirea menționată în actul constitutiv va conține în mod obligatoriu cuvântul «asociație», respectiv «fundație». În cazul în care denumirea este exprimată într-o limbă străină, actul constitutiv trebuie să conțină în mod obligatoriu și traducerea în română. De asemenea, în cazul în care din asociație, respectiv fundație, fac parte persoane ale căror nume sau al căror denumiri sunt redactate într-o altă grafie decât cea latină, numele sau denumirile acestora trebuie menționate în grafia latină, conform actelor de identitate în cazul persoanelor fizice, respectiv actelor de înființare emise de autoritățile statului de apartenență ori de către statul român, în cazul persoanelor juridice. Tot în ceea ce privește actul constitutiv, conform art. 6 alin. (2) lit. a, precum și a art. 16 alin. (2) lit. a din OG 26/2000 există obligația de a menționa datele de identificare ale membrilor asociați, în cazul asociației, respectiv datele de identificare ale fondatorului/fondatorilor, în cazul fundației. Acestea sunt expres prevăzute de legislație: nume, prenume, cod numeric personal, seria și numărul actului de identitate pentru persoanele fizice, respectiv denumirea și codul de identificare fiscal pentru persoane juridice și, după caz, domiciliul/reședința ori adresa sediului social.
Deși OG 26/2000 instituie aceste obligații pentru organizațiile neguvernamentale, în mod expres, în momentul dobândirii personalității juridice, există judecătorii care solicită îndeplinirea acestor obligații și în cauzele care se referă la modificarea actelor statutare ale persoanelor juridice fără scop patrimonial. Sancțiunea pentru neîndeplinirea obligațiilor menționate va fi, cel mai probabil, respingerea de către instanța de judecată a cererii de modificare a actului constitutiv, respectiv statutului organizației. Toate aceste interpretări neunitare referitoare la îndeplinirea obligațiilor introduse prin intermediul Legii 129/2019 provin din lipsa de claritate a legii pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului, dar și a legii care reglementează modul de funcționare a asociațiilor și fundațiilor.