În stare de bine

Seria Portret de ONGist #înstaredebine

Ajungem MARI este singurul program educațional desfășurat la nivel național pentru copiii din centre de plasament. Iarina Taban a pornit programul Ajungem MARI cu fonduri 0 în 2014 și în câteva luni a început extinderea națională. Își dorea un program pe termen lung, care să nu se oprească odată cu încheirea unei finanțări.

Iarina Taban, director și fondator Ajungem MARI, program al Asociației Lindenfeld

1. Cum ai ajuns să lucrezi în sectorul neguvernamental? A fost o întâmplare sau chiar îți doreai asta?

Îmi doream să fac ceva util pentru oameni. Despre oameni din medii defavorizate și ONG-uri am scris în lucrările de licență și de disertație, dar nu știam clar ce înseamnă mediul ONG. După doar câteva luni la primul job a apărut oportunitatea de a coordona activitatea ONG-ului companiei și, odată ce am văzut rezultatele voluntarilor și beneficiile educației non-formale pentru copiii vulnerabili, am realizat că ăsta îmi e drumul. Mi-am motivat demisia spunând că așa cum unii oameni nu pot trăi fără să scrie sau să picteze, eu nu puteam trăi fără să ajut mai mult copiii din centre de plasament. Am încercat apoi o colaborare cu un alt ONG și după două săptămâni a fost clar că dacă vreau să fac ce simt că e nevoie, trebuie să pornesc de la 0 și așa a apărut Ajungem MARI. Nu știam nimic despre fundrasing, contabilitate, acte și alte lucruri migăloase, dar aveam alături prieteni și voluntari care au crezut și ei în cauză și mi-au dat curaj.

2. Care este cauza pentru care ai lupta până-n pânzele albe?

Aș lupta ca toți copiii să aibă o copilărie frumoasă și șansa de a se descoperi și de a fi fericiți. Sunt atât de multe povești dramatice în lume încât deseori mi se pare că nu fac destul, dar încerc să mă liniștesc că ajutorul constant pentru copiii din centrele din România e foarte prețios și viețile multor copii ar fi mai goale fără voluntarii Ajungem MARI.

3. Te implici în comunitatea în care trăiești, tu ca cetățean? Cum? Care ar fi sfatul tău pentru alte persoane care ar vrea să facă asta?

Mai puțin decât aș vrea: am făcut calendarul în funcție de alegeri ca să merg la vot, dar protestez mai puțin decât înainte, reușesc să țin pasul cu știrile mai puțin decât înainte. Într-adevăr, simt oboseala și lipsa de speranță în schimbări majore. Sfatul ar fi să rămânem cu toții informați și să luăm atitudine atunci când vedem o nedreptate chiar dacă nu ne afectează direct. Solidaritatea e foarte importantă și atunci când ți-e greu e așa bine măcar să nu te simți singur. Pe noi ne-a bucurat că modificările legislative care au dus la scăderi majore de venit pentru ONG-uri nu au trecut neobservate și oamenii erau informați și regretau că nu ne pot susține mai mult.

4. Cum a fost experiența ta #înstaredebine? Ai lua-o de la capăt mâine, dacă ar fi cazul?

Grozavă! Este proiectul care mă face super fericită! Mai fericită decât tartele cu fructe, glumeam zilele trecute. Îmi doream enorm să putem dezvolta un proiect de educație pentru sănătate pentru copiii și tinerii din centre de plasament! Și rezultatele sunt peste așteptări! De fiecare dată când mai citesc un raport al voluntarilor de la orele cu copiii, crește inima în mine! E minunat ce se intâmplă, cum descoperă copiii și tinerii lucruri care îi vor ajuta să ia decizii corecte și care îi vor ghida pe termen lung, cum trag singuri concluzii, cum sunt curioși și pun o mulțime de întrebări! Cheia proiectului a fost că informațiile le sunt copiilor transmise nu de specialiști străini, ci de voluntari care le sunt prieteni, în care au încredere și care le vor rămâne în continuare alături.

5. Cum te relaxezi la sfârșitul unei zile obositoare?

Aș vrea să spun că citesc sau văd filme, că merg la teatru sau la un vernisaj, dar activitățile astea sunt un lux pentru un ONGist. În ultima vreme ziua se termină când nu mai pot lucra. Dar sigur vor veni și vremuri mai bune!

6. Cum se împacă viața de ONGist cu cea personală?

Ha! Aici am noroc cu un soț foarte ambițios și care lucrează la fel de mult. Și că prietenele mele au plecat din țară. Glumesc, dar, într-adevăr, când ești foarte atașat de cauza ta poți ajunge să nu mai faci altceva și să îți suni părinții doar în drum spre sau de la birou. Am noroc că parinții mei sunt în același oraș și mă susțin, iar pe tatăl meu îl văd mai des pentru că mă ajută ca voluntar pentru organizarea activităților. E „Voluntarul numărul 1”, cum îi place să se numească. Tot încerc să găsesc un echilibru, dar sunt atât de multe lucruri de făcut!

7. Practici voluntariatul? Unde, cum și de ce?

În afară de Ajungem MARI greu mai reușesc să fac altceva, iar dacă aș merge la plantări de copaci ar fi tot alături de copii. Din păcate, și pe copiii noștri îi întâlnesc mult mai rar decât îmi doresc și mi-e mereu dor de ei. Însă la taberele de vară nu voi renunța oricât de multă treabă aș avea! Să îi văd pe copii cum cresc un pic în doar o săptămână mă încarcă pentru un an întreg. Mă bucură și că unii dintre tinerii din centre au vrut sau chiar au devenit voluntari Ajungem MARI. Și că în proiectul de educație antreprenorială pe care îl desfășurăm copiii au fost foarte încântați să doneze 20% din câștig către o cauză pe care o aleg împreună.

8. Care e ideea genială de proiect pe care nu ai reușit să o implementezi încă?

Îmi doresc din tot sufletul un centru educațional pentru copiii și tinerii institutionalizați din București. Un loc unde să se simtă liberi să se descopere, să se exprime, să își urmeze pasiunile. Un loc unde să fie mereu încurajați și ajutați să crească de către voluntari, mentori și profesori care să îi inspire.

9. Care ar fi trei tag-uri despre tine? (3 cuvinte care te descriu)

#cearfidaca #haisafacem #energie

Seria Portret de ONGist #înstaredebine este realizată în cadrul programului „În stare de bine”, susținut de Kaufland România și implementat de Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile. Proiectul „Ajungem MARI și Sănătoși” a fost derulat de Asociația Lindenfeld în perioada noiembrie 2018 – februarie 2019.