În stare de bine

Seria Portret de ONGist #înstaredebine

Ceea ce nu a putut face pentru cei din jur, ca jurnalist, a reușit ca ONG-ist. Marius Daea consideră că este foarte important ca oamenii să fie informați corect și că tehnologiile și rețelele de socializare pot democratiza acest domeniu.

Marius Daea, președinte Asociația Eurolife Târgu Jiu

1. Cum ai ajuns să lucrezi în sectorul neguvernamental? A fost o întâmplare sau chiar îți doreai asta?

Nu a fost o întâmplare. Practic a fost și este o completare a ceea ce fac zi de zi. Ambele tabere, ONG si mass-media luptă pentru niște cauze. Ca jurnalist, ești printre primele persoane care dă fața cu problemele oamenilor. Este inevitabil să nu te implici.  Am realizat ani de zile emisiuni radio și tv, reportaje și știri din domeniul social prin intermediul cărora îmi doream și am reușit să rezolv problemele celor  care aveau nevoie de ajutor.  În toată această perioadă, poveștile, de multe ori tragice, îmi rămâneau în minte si în suflet. Cu greu mă debarasez de problemele celor cu care intru în contact. Ceea ce nu am putut face pentru cei din jur, ca jurnalist, am reușit ca ONG-ist. De foarte mult timp mi-am dorit să activez într-o organizație neguvernamentală. A fost să fie în 2009, când a luat ființă Asociația Eurolife la Târgu Jiu, iar în 2010 am organizat prima ediție a Festivalului European de Jurnalism în parteneriat cu Comisia Națională a României pentru UNESCO.

2. Care este cauza pentru care ai lupta până-n pânzele albe?

În societatea nostră, sunt atât de multe cauze pentru care putem lupta fiecare dintre noi. Dar ca să raspund exact, aș lupta până în pânzele albe pentru libertate. Indiferent de conotație.

3. Te implici în comunitatea în care trăiești, tu ca cetățean? Cum? Care ar fi sfatul tău pentru alte persoane care ar vrea să facă asta?

Mă implic atât cât îmi permite comunitatea în care trăiesc. Oamenii în provincie sunt suspicioși. Și-au pierdut încrederea. Nu mai au încredere că cineva vrea să le facă bine fără a cere ceva în schimb. Am avut multe initiative, unele s-au realizat, altele nu, însă, de fiecare dată am avut determinarea de a o lua iar și iar de la început, cu câte un alt proiect. Am avut câteva proiecte frumoase pentru jurnaliști. De exemplu, am organizat o vizită de lucru pentru jurnaliștii din presa centrală de la marile publicații din București, jurnalisti specializați în domeniul economic și pe energie. Cu acest prilej, jurnaliștii au avut posibilitatea să viziteze carierele miniere și termocentralele, să vadă la fața locului fluxul tehnologic de producere a energiei și condițiile de muncă,  să stea față în față cu conducerea Complexului Energetic Oltenia. Tot pentru colegii de breaslă am organizat o altă vizită de lucru la Bruxelles, la Comisia Europeană, Direcția Generală  Comunicare pentru 16 tineri jurnaliști din județele Olteniei pentru a vedea cum funcționează modul de comunicare al CE cu jurnaliștii. Am avut o colaborare mică dar frumoasă și fructuoasă cu Expert Forum, pentru care am realizat un raport  „Clientelismul în mass-media din Gorj­”. Anul trecut ne-am implicat într-un proiect de voluntariat alături de American Councils în proiectul 4/4 Pentru Prietenie, am mers la Căminul de bătrâni de la Dobrița, lucru pe care-l vom face și anul acesta în luna aprilie.

Ne-am implicat pe toate planurile, nu ne-am calat pe o anumită nișă, am susținut excelența atunci când a fost cazul și am susținut copiii cu probleme de sănătate.

Cine vrea să se implice nu trebuie decât să acționeze. Te poți implica în nenumărate moduri, important este să fii dispus să lași la o parte problemele tale și să dai din timpul tău și al familiei tale altora.

4. Cum a fost experiența ta #înstaredebine? Ai lua-o de la capăt mâine, dacă ar fi cazul?

Experiența #înstaredebine a fost nesperat de bine și în orice clipă aș lua-o de la capăt. O astfel de experiență te întoarce la 180 de grade și îți arată că societatea românească până la urmă nu este așa cum tinzi să crezi. O astfel de experiență îți arată că mai există o speranță și că nu totul este pierdut în această țară. Că mai există oameni deschiși la o colaboarare și susținere fără a exista relatii de prietenie sau rudenie, ci pur și simplu pentru ideile tale.

Am mai înscris proiecte în competitiile FDSC, însă, acum a fost prima dată când am obținut o finanțare. Pe lângă finanțarea propriu-zisă consider că marele câștig este faptul că am reușit să intru în contact cu profesioniștii FDSC și cu modul de lucru. I-am simțit aproape, i-am simțit constructivi și oricând gata să fie alături de mine. Mi-au schimbat perspectiva de abordare. Un alt aspect interesant în această experiență a fost și este faptul că programul #înstaredebine nu s-a limitat în a oferi niste granturi și gata. Nu stiu dacă până acum s-a mai întâmplat așa ceva în lumea ONG-urilor, însă, evenimentele organizate pe parcursul anului de proiect au fost gândite extraordinar de bine. Au reușit să creeze interacțiune, cooperare și dezvoltare.

Sunt multe lucruri de spus și despre Kaufland Romania, cei care au susținut financiar acest program. Trebuie să recunosc că până la această colaborare nu aveam idee cât de multe lucruri bune fac oamenii de la Kaufland pentru comunități. Dacă până acum pentu mine Kaufland însemna locul de unde merg săptămânal să-mi cumpar mâncare, acum știu că oamenii de aici se bazează pe valori și principii sănătoase. Am văzut o deschidere extraordinară și determinare pentru implicare în comunități și problemele cu care se confruntă acestea. Sumele de bani întoarse comunităților sunt imense și acest lucru trebuie să ajungă la publicul larg.

5. Cum te relaxezi la sfârșitul unei zile obositoare?

În lumea freelancerilor și ONG-iștilor, zilele nu prea au sfârșit. Atunci când este de muncă, muncești zi și noapte. Nu există program. Am norocul să trăiesc la țară, la zece minute de mers cu mașina de Târgu Jiu. Sunt înconjurat de natură. Îmi iau câinele și mă plimb pe câmp și prin pădurea care este la doi pasi. Natura și linistea mă relaxează foarte mult, indiferent de anotimp. Fiecare anotimp are frumusețea lui. Am o mică grădină de legume în care producem aproape tot ce ne trebuie pentru un an de zile. După o zi de muncă, un alt tip de muncă, în grădină, plantând, îngrijind și văzând cum cresc plantele îmi dă #ostaredebine și mă relaxează.

6. Cum se împacă viața de ONG-ist cu cea personală?

Când aveam 25 de ani am avut posibilitatea de a trăi efectiv un an de zile în SUA. Acolo am văzut marile diferențe dintre cele două societăți, dintre modul de gândire al oamenilor și modul de organizare ca persoană si ca familie. Am luat tot ce a fost bun de la americani, tot ce mi-a plăcut și am încercat să pun în practică în viața personală. Multe nu mi-au reușit fiindcă societatea de aici nu este compatibilă, însă unele lucruri au mers. Așa cum am răspuns la o intrebare anterioară că aș lupta până-n pânzele albe pentru libertate, am făcut tot ce am putut pentru a liber. Să știți că nu este deloc ușor. Există sacrificii și există un preț pe care-l plătești. Dar vă spun că se merită să fii liber. Pentru a le împăca pe toate, trebuie găsit un echilibru. Vorbim de viața de ONG-ist, viața personală, viața de familie cu copii și responsabilități. Nu te împiedică nimeni să muncești într-o societate comercială, nu te împiedică nimeni să te implici într-un ONG și nu te împiedică nimeni să colaborezi ca freelancer. Asta am învățat de la o societate liberă cum este cea din SUA. Nu mi-am dorit și nu-mi doresc un post de bugetar.

7. Practici voluntariatul? Unde, cum și de ce?

Voluntariat am făcut de când mă stiu, bine, nu într-un cadru oficial. Ca să faci voluntariat trebuie să fii făcut pentru asta. Nu sunt de acord că atuci când faci ceva pentru cineva să bați toba. Pentru mine este important atunci când persoana respectivă apreciază ceea ce ai făcut. Cel mai important act de voluntariat l-am facut cu ani în urmă când au fost inundațiile de la Rast. Împreună cu colegii de la acea vreme de la Antena 1 Târgu Jiu, în parteneriat cu Crucea Rosie Gorj am organizat  o campanie de colectare bani și bunuri. Târgujienii s-au dovedit extrem de solidari atunci, au donat bani și produse. Am mers la Rast cu două sau trei camioane. Ce am găsit acolo? Apocalipsa. Așa pot să descriu situația de atunci de la Rast.

8. Care e ideea genială de proiect pe care nu ai reușit să o implementezi încă?

Cum fac, cum mă învârt, tot în jurul mass-mediei ajung. Mass-media are un rol important în societate și trebuie să fie liberă. Din păcate, în ultimii ani lucrurile s-au schimbat, și nu în bine. Este foarte important ca oamenii să fie informați corect. Astfel vor putea lua deciziile corecte. Tehnologiile și rețelele de socializare pot democratiza acest domeniu. Tehnologiile mobile pot ajuta la informarea corectă a publicului și pot conecta publicul cu jurnalistul. Trebuie să crească gradul de interacțiune dintre cititor și jurnalist. Consider că trebuie investit în acest domeniu. Lucrez de un an și jumătate la un proiect de jurnalism mobil. Aceasta este ideea pe care doresc să o implementez.

9. Care ar fi trei tag-uri despre tine? (3 cuvinte care te descriu)

#openmind, #perseverenta, #determinare

Seria Portret de ONGist #înstaredebine este realizată în cadrul programului „În stare de bine”, susținut de Kaufland România și implementat de Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile. Brâncuși360 a fost derulat de Asociația Eurolife în perioada iulie 2018 – februarie 2019.