Din 2012 am ajuns parte a unui club de offroad
Seria Portret de ONGist #înstaredebine
Adina Manea a învățat, și transmite asta și celor cu care lucrează, că sistemele, comunitățile sunt făcute din oameni și că fiecare dintre noi poate alege să se implice (și atunci se și vede) sau nu (dar și asta se vede).
Adina Manea, director Fundația Tineri pentru Tineri
- Cum ai ajuns să lucrezi în sectorul neguvernamental? A fost o întâmplare sau chiar îți doreai asta?
Mi-am început cariera de ONGist (ă) în primul an de facultate, în ’98, că simțeam că ceea ce mi se întâmplă în educația formală nu este suficient pentru a mă pregăti pentru cariera de psiholog (în care de altfel nu am profesat niciodată în accepțiunea generală de „terapeut”). Și am ajuns să fac un balet organizat între școală și două ONG-uri. Una era Fundația Romanian Angel Appeal care avea servicii la Centrul de zi „Floarea Soarelui” de la spitalul Colentina, unde lucram cu copiii afectați de HIV/SIDA. A doua era și este Tineri pentru Tineri, unde am și ales (cumva egoist, dar super-asumat) să rămân, să mă concetrez și să cresc. Așa că, toată viața mea de tânăr adult, adică de 20 de ani deja, am fost hotărâtă să contribui la ceea ce și-a propus și ce-și propune în continuare Tineri pentru Tineri.
- Care este cauza pentru care ai lupta până-n pânzele albe?
Este foarte simplu: fiecare sarcină să fie dorită, fiecare copil să se nască și să crească în condiții de siguranță, fiecare tânăr să își atingă maximum de potențial, în sănătate cât mai deplină. Știu, nu e una, sunt mai multe, dar sunt atât de legate între ele încât nu am cum decât toate odată.
- Te implici în comunitatea în care trăiești, tu ca cetățean? Cum? Care ar fi sfatul tău pentru alte persoane care ar vrea să facă asta?
Am învățat și transmit asta și celor cu care lucrez, inclusiv voluntarilor noștri, că sistemele, comunitățile sunt făcute din oameni. Și că fiecare dintre noi poate alege să se implice (și atunci se și vede) sau nu (dar și asta se vede). Eu încerc să fiu prezentă în ceea ce se întâmplă în jurul meu. De la 16 ani mergeam la proteste, deși nu aveam dreptul să votez, doar pentru că îmi dădeam seama că e important să reacționezi la derapajele decindeților. Pe comunitatea mică, sunt politicoasă, nu deranjez vecinii, îi și ajut (că am o vecină deasupra care nu prea se mai deplasează), nu fac mizerie pe unde trec, chestii mici. Mi-aș dori să mă implic mai mult – vreau un proiect de educație rutieră care să îi facă pe adulți responsabili de cum traversează strada cu copiii lor la intersecția de la Doamna Ghica, unde zici că sunt kamikaze, mai vreau ca toate grădinițele de bloc să fie frumoase și să dispară toate gardurile de fier care le înconjoară… Sunt multe de făcut și ca simplu cetățean și parte din micile comunități. Iar oricine simte că poate contribui la mai binele comunității e important să (1) nu fie de fapt dușmanul binelui (căci se poate și asta întâmpla) și atunci e nevoie de consultare și agreere cu ceilalți ce pot fi afectați de schimbare și (2) să ducă până la capăt ce a inițiat, având deasupra tuturor acțiunilor sale componenta de etică.
- Cum a fost experiența ta #înstaredebine? Ai lua-o de la capăt mâine, dacă ar fi cazul?
Experiența #înstaredebine a fost o super provocare pentru mine, colegii mei și organizație pe de-a-ntregul. Am făcut inovație, prin construirea intervenției la nivel gimnazial, într-un context în care sistemul de învățământ e așezat mai mult pe hârtie (ca plan cadru și programe școlare). În plus, organizația era setată (căci așa a fost momentul în care am câștigat proiectul) pe supraviețuire, deci presiune mare, care ne-a zăpăcit un pic pe eforturile creative și de organizare/ armonizare a foarte multor documente, naționale și internaționale. La final, după ce ai reacția celor care au fost implicați în activități, care îți confirmă impactul și tot ce s-a gândit că e important să se întâmple, indiferent de diversele provocări pe care le-am întâmpinat, te liniștești. Și da, o iei de capăt! Mai ales când ai deja confirmarea (pe provocările din implementare) că echipa FDSC e acolo, zi de zi, chiar și după terminarea programului oficial, să te ajute. Și că echipa Kaufland te înțelege, te susține și e asumată pe ce a oferit sprijin financiar. În concluzie, din perspectivă de implementare de proiect și relație cu donorul/ finanțatorul, am avut cea mai prietenoasă și firească relație din ultimii 10 ani, ceea ce ne-a dat super încredere în Program.
- Cum te relaxezi la sfârșitul unei zile obositoare?
Noi promovăm stilul de viață sănătos, dar care include și sănătatea mentală. Așa că, la zile grele sau la final de săptămână dificilă mai degrabă, recunosc că recreaționalul este dat de un pahar de ceva (alcoolic), o țigară, o conversație decentă și neobositoare, un film care să nu mă solicite foarte mult. Cum s-ar zice, lucruri mici, simple și omenești, dozate pe ceea ce știu deja ca strategii de reducere a riscurilor. Din toate acestea, trebuie să recunosc că cel mai important este să am confortul apropierii umane, căci relaționalul semnificativ este cel care mă liniștește cel mai bine.
- Cum se împacă viața de ONGist cu cea personală?
Se împacă, nu se împacă… Am trecut prin diverse perioade, acum cele două vieți par a fi împăcate. Sunt asumată pe deciziile mele, întotdeauna am fost. Și da, să faci armonizarea dintre cele două este în continuare o provocare, pe care nu o văd/ simt doar la mine, ci și la colegii mei. Cred că onestitatea este foarte importantă, atât în ceea ce mă privește pe mine însămi, cât și în ceea ce-i privește pe ceilalți. Și definirea așteptărilor. În rest, prietenii și familia inițială sunt tot timpul acolo, înțelegând perioadele mai aglomerate și bucurându-se când se sincronizează agendele.
- Practici voluntariatul? Unde, cum și de ce?
Chiar da și chiar dacă în ultimii doi ani mai puțin. Din 2012 am ajuns parte a unui club de offroad (pasiune dobândită datorită uneia dintre cele mai bune prietene care m-a simțit în burnout cu doi ani înainte), GTC MotorSport. Dar acolo e un #altfeldevoluntariat, într-o comunitate foarte heterogenă de adulți, în care, în afară de evenimente sportive și promovarea offroad-ului, se întâmplă acțiunile și proiectele așa-ziselor „Umanitare”. Aceste intervenții bi-anuale (înainte de Paști și înainte de Crăciun) erau oricum organizate, dar nu neapărat cu analiză de nevoi, cost-eficiență și sustenabilitate. Contribuția mea a fost de stabilire a unor standarde de calitate pentru a ajunge acolo unde este nevoie, cu ce este nevoie, considerând Umanitara ca proiect social. În plus, pentru mine a fost conectarea cu zona profund săracă și dezavantajată a României rurale, cu toate problemele ei. Recunosc că am avut tot timpul ochelarii pentru domeniul de activitate zilnică de la Tineri pentru Tineri și că ceea ce știu despre comunitățile în care am ajuns mă ajută să am imaginea reală pe ce trebuie lucrat, în termeni de cauză asumată.
- Care e ideea genială de proiect pe care nu ai reușit să o implementezi încă?
Am mai multe, că n-ai cum în atâția ani de descoperit nevoi, dar și oportunități, să nu fie cel puțin trei fezabile și sute – imposibile. Dar cea mai dragă și cea care ne-a făcut să discutăm cel mai mult, cu cel mai mare potențial de de-toate, este o tabără cu economie circulară. Pentru toate vârstele. Și mai multe nu zic, că ne luați ideea. Știu că nu pare din domeniul nostru de activitate, dar de fapt este. Căci domeniul este unul care e legat de tare multe, iar noi gândim totul în termeni de dezvoltare durabilă.
- Care ar fi trei tag-uri despre tine? (3 cuvinte care te descriu)
#fărăipocrizie e cel mai important. Ar mai fi #armonizare și #constanță.
Seria Portret de ONGist #înstaredebine este realizată în cadrul programului „În stare de bine”, susținut de Kaufland România și implementat de Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile. Pentru Fete și Băieți a fost derulat de Fundația Tineri pentru Tineri în perioada iulie 2018 – februarie 2019.