În stare de bine

Seria Portret de ONGist #înstaredebine

Diana Marita este de părere că dacă iți dorești să lucrezi într-un domeniu în care poți contribui la schimbarea vieții unor oameni, trebuie să fii conștient de faptul că acest lucru te obligă la responsabilitate față de semeni, la pro-acțiune, la empatie și credibilitate.

Diana Marita, responsabil comunicare Asociația FDP – Protagoniști în educație

1. Cum ai ajuns să lucrezi în sectorul neguvernamental? A fost o întâmplare sau chiar îți doreai asta?

Sunt convinsă că acesta este destinul meu. Cred că primele semne au apărut din copilarie. Chiar dacă nu trăiam direct o experiență a suferinței, eram întotdeauna sensibilă la suferința altora și… parcă aveam capacitatea să o înțeleg. Poate că m-a stimulat și mediul în care am crescut, pentru că fiind fiică de profesori eram de multe ori martora unor discuții legate de problematica elevilor și eram impresionată de felul în care se implicau părinții mei, iubindu-și profesia dincolo de sălile de clasă, oferindu-mi un model pe care l-am urmat ulterior, chiar dacă nu am îmbrățișat meseria de dascăl.

Apoi, am urmat studiile universitare și, ca mulți alții am făcut o alegere greșită. După 3 ani în care am studiat Dreptul, simțeam cu toată ființa mea că nu acesta este drumul meu și căutam înfrigurată o cale de salvare. Și… am avut parte de o întâlnire, o întâlnire cu o persoană care mi-a marcat existența si care m-a facut să văd clar, mai mult ca niciodată ce schimbare trebuie să fac. Am avut curajul sau poate inconștiența specifică vârstei de atunci și am abandonat tot ce începusem. Și am luat totul de la capăt. Am urmat Facultatea de Asistență Socială iar după primul stagiu de practica efectuat într-un ONG care derula programe pentru persoanele cu dizabilități mi s-a propus să fac parte din echipa proiectului.

Așa am început să-mi împlinesc destinul.

2. Care este cauza pentru care ai lupta până-n pânzele albe?

Cu siguranță prevenirea abandonului copiilor. Abia dupa ce am devenit mamă mi-am dat seama cât de mult înseamnă pentru un copil să simtă și să trăiască cu prezența fizică și emoțională a părinților. Să știe că se poate baza pe ei, că este protejat, să simtă alinare alături de mamă și de tată atunci când are un disconfort. Fără prezența părinților, un copil adună multă durere, tristețe și furie. Am lucrat cu copii abandonați si am vazut cât este de greu pentru ei să evolueze, să se dezvolte, să devină responsabili, să fie empatici și să trăiasca cu compasiune pentru ei și pentru ceilalți. Și, ce este cel mai trist, este că de cele mai multe ori nu sunt capabili să primească sau să ofere iubire.

3. Te implici în comunitatea în care trăiești, tu ca cetățean? Cum? Care ar fi sfatul tău pentru alte persoane care ar vrea să facă asta?

Mi-a plăcut intodeauna să fiu înconjurată de oameni valoroși, care fac lucruri interesante și care să mă inspire. Lucrez în permanență la propria mea atitudine, îmi exprim sincer și deschis poziția cu privire la tot ce se întamplă în jurul meu, mă străduiesc să ofer plus valoare tuturor celor cu care interacţionez.

Un sfat pe care pot să-l ofer este acela de a fi sincer cu tine însuți. Cercetează-te cu atenție și ascultă-ți vocea interioară. Iar dacă ai descoperit măcar o scânteie din ceea ce poate reprezenta drumul tau, misiunea ta, nu te opri, șlefuiește-o și fă-o să strălucească. În timp, va deveni o piatră prețioasă care reprezinta sufletul tău, viața ta. Dacă iți dorești să lucrezi într-un domeniu în care poți contribui la schimbarea vieții a unor oameni trebuie să fii conștient de faptul că acest lucru te obligă la responsabilitate față de semeni, la pro-acțiune, la empatie și credibilitate. Îndrăznește să-ți dorești mai mult! Poți deveni cea mai buna versiune a ta!

4. Cum a fost experiența ta #înstaredebine? Ai lua-o de la capăt mâine, dacă ar fi cazul?

Este una dintre cele mai frumoase experiențe pe care le-am trăit în ONG. Mă aflu la al doilea proiect #înstaredebine și afirm cu tărie că am început déjà să vedem roadele programului care integrează prevenirea abandonului școlar cu sportul. Copiii vin cu bucurie atât la antrenamente cât și la școală, au devenit mai responsabili, relațiile cu profesorii s-au îmbunătătit iar părinții au devenit aliații noștri. Ca și expert pe partea de comunicare am avut multe de învățat. Prin prisma participării la seminariile derulate în cele două proiecte, am întâlnit oameni frumoși care m-au provocat să trec într-o nouă etapă de dezvoltare personală și profesională.

Într-adevăr, aș lua-o de la capăt cu toată convingerea!

5. Cum te relaxezi la sfârșitul unei zile obositoare?

Îmi place ca înainte de pregătirea cinei să petrec măcar 10 minute în liniște, fără telefon sau televizor, să-mi limpezesc mintea și gândurile. Gătesc aproape în fiecare seară pentru ca îmi place ca totul să fie proaspăt și îmbietor. Acord mare atenție mesei luate împreuna cu soțul și fetița mea pentru că acesta este momentul în care ne regăsim și comunicăm. Îmi place să urmaresc știrile, să fiu în contact cu tot ce se întâmplă în jurul meu, să citesc. Iar înainte de culcare să stau lângă fiica mea și s-o observ, să-i ascult sufletul, să mă asigur că este bine.

6. Cum se împacă viața de ONGist cu cea personală?

Destul de bine. Familia s-a obișnuit și mă susține. Nu-i încarc tot timpul cu problemele de la serviciu și lucrurile funcționează. Iar prietenii îmi declară de multe ori că li se pare foarte greu să faci o muncă de așa natură. Evident, nu este simplu, dar eu știu că mi-am urmat chemarea, că mi-am gasit sensul.

7. Practici voluntariatul? Unde, cum și de ce?

Cred că toți cei care lucrăm într-un ONG suntem voluntari de profesie. Nu ne limităm doar la orele de program, suntem conectați tot timpul la dramele persoanelor cu care lucrăm. Ajungem seara acasă și încă purtăm în gând problemele lor și căutăm în mod continuu soluții. Chiar și în concediu, telefonul meu rămâne deschis apelurilor celor care se află în impas, care traversează o suferință sau care au nevoie de un sfat pentru a lua o decizie. Munca într-un ONG, indiferent de pozitia ocupată presupune inițiativă, pasiune și dăruire.

8. Care e ideea genială de proiect pe care nu ai reușit să o implementezi încă?

Am spus mai devreme cât de trist mi se pare că un copil să trăiască fără o mamă, fară un părinte, fără familie. Am lucrat mulți ani cu copii care au fost abandonați în spital și apoi instituționalizați. Drama lor era și mai mare pentru că au fost diagnosticați cu o boală cruntă, cu care aveau să se lupte tot restul vieții. Șansele ca ei să aibe o viață normală și să supraviețuiască erau minime. Însă minunile nu încetează să existe: nu numai ca sunt în viață, dar, o parte dintre ei au la rândul lor copii. Copii care s-au născut sănatosi și care acum merg la grădiniță sau la școală.

Nu o consider genială, dar ideea mea de proiect ar fi aceea de a-i ajuta pe acești copii să aiba un prezent si un viitor mai bun decât părinții lor.

9. Care ar fi trei tag-uri despre tine? (3 cuvinte care te descriu)

#iubire  #toleranță #reziliență

Seria Portret de ONGist #înstaredebine este realizată în cadrul programului „În stare de bine”, susținut de Kaufland România și implementat de Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile. SPORT 4 GIRLS SPORT 4 ALL este derulat de Asociația FDP – Protagoniști în educație în perioada septembrie 2019 – februarie 2020.