În stare de bine

Seria Portret de ONGist #înstaredebine

Curioasă din fire și mereu dornică de implicare, Alexandra Abrudean a descoperit în mediul ONG libertatea de a produce cu adevărat o schimbare în societate și se implică în sprijinirea persoanelor care au nevoie să își descopere încrederea și resursele.

Alexandra Abrudean, manager de proiect Asociația pentru Libertate și Egalitate de Gen – A.L.E.G.

1. Cum ai ajuns să lucrezi în sectorul neguvernamental? A fost o întâmplare sau chiar îți doreai asta?

Eram în clasa a X-a când am luat prima dată contact cu lumea ONG, prin A.L.E.G. și prin Consiliul Județean al Elevilor. A fost și primul meu Festival al Egalității de Gen la care am participat ca voluntară. Cred că tot timpul am fost o persoană curioasă și am vrut să aflu mai mult, să trăiesc mai mult, să descopăr lumea mai mult. Nu prea mi-am lăsat timp să mă plictisesc în adolescență. După ani de voluntariat, am ajuns natural să lucrez în acest domeniu. Totuși, acum doi ani, după o perioadă cu adevărat obositoare, am decis să plec din țară timp de șase luni cu un program de studiu. Când m-am întors, am încercat să mă integrez într-un mediu corporate, motivația fiind stabilitatea financiară și programul fix. După alte șase luni mi-am dat seama că nu mi se potrivește un astfel de job și m-am întors la A.L.E.G. Cred că cel mai mult îmi lipsea faptul că munca mea nu avea un scop care să producă o schimbare în societate și nu simțeam că pot să contribui.

2. Care este cauza pentru care ai lupta până-n pânzele albe?

#SiEuReusesc, pentru că este vorba despre a fi împreună și a sprijini alte persoane să-și descopere resursele interioare și/sau exterioare. Învingătoarele, femeile ale căror povești pot da curaj altor femei, ce se confruntă în prezent cu situaţii de abuz în cuplu și se simt singure sau nu știu ce să facă, mă inspiră la fiecare pas. Practic, prin acest proiect, ne dorim să construim grupuri de sprijin și rețele de suport reciproc, în toată țara, care pot salva vieți. Vrem să le redăm încrederea femeilor de a face pasul către o viață fără violență. Aș lupta până în pânzele albe pentru construirea unor astfel de comunități, unde femeile se ajută reciproc, venind una în ajutorul alteia cu sprijin practic. Spre exemplu, în ultimul an am învățat să înțeleg limbajul întortocheat al colegilor IT-iști cu care eram în permanență în contact pentru construirea unui site prietenos pentru utilizatori, dar și noi tehnici de comunicare pentru a duce mesajul proiectului mai departe.  Dacă vrei să afli mai multe aruncă un ochi pe platformă: www.sieureusesc.ro

3. Te implici în comunitatea în care trăiești, tu ca cetățean? Cum? Care ar fi sfatul tău pentru alte persoane care ar vrea să facă asta?

Cred că fiecare dintre noi ar trebui să ne implicăm. Schimbarea este lentă și se întâmplă și prin puterea exemplului. Am vorbit și am căutat soluții de fiecare dată când am simțit că se încalcă o serie de drepturi (ale mele sau ale altora). Am încercat să atrag atenția de fiecare dată când un comportament nu mi s-a părut adecvat. Totuși, în mod practic, cred că există atât de multe moduri în care ne putem implica, cu toții: de la a alerga 5km (la Maratonul Internațional de la Sibiu, spre exemplu) pentru a susține și strânge fonduri pentru un proiect, la a face voluntariat pentru orice cauză în care crezi sau la a participa la ședințele de bloc unde vecinii își propun să oprească tăierea copacilor pentru construirea de parcări. Fiecare acțiune, oricât de mică contează.

4. Cum a fost experiența ta #înstaredebine? Ai lua-o de la capăt mâine, dacă ar fi cazul?

#înstaredebine ne-a oferit ocazia de a duce mesajul Festivalului Egalității de Gen mai departe. Anul acesta, tema mi-a plăcut în mod special: Dialog între GENerații. Este foarte important să învățăm să comunicăm unii cu alții, indiferent că este un coleg/o colegă, un profesor, un prieten sau un părinte, despre drepturile noastre, despre ce considerăm noi a fi o relație sănătoasă pentru a avea o viață sănătoasă. Pentru noi, Festivalul nu se termină niciodată. Investim energie, idei, timp, resurse, legăm parteneriate cu un an înainte de Festivalul propriu zis, și tot așa, de la o ediție la alta din 2004 în coace. Pot să zic, de fapt, că am luat-o deja de la capăt 🙂

5. Cum te relaxezi la sfârșitul unei zile obositoare?

Sunt multe moduri de a mă relaxa. De obicei scriu, citesc, dorm, colorez, beau un ceai într-un loc liniștit, mă uit la un serial și încerc să stau departe de mobil/internet. Dacă mai am energie gătesc (sau prăjituresc). Îmi place să mă văd cu oameni dragi, să stau cu prietenii, cu familia. Primăvara, vara și toamna biciclesc, iar în zilele în care plecăm de la birou pe lumină, mă duc și stau în hamac, în parc.

6. Cum se împacă viața de ONGist cu cea personală?

La un moment dat echipa ta ajunge să te cunoască cel mai bine. Petreceți atâta timp împreună încât te știu vesel, somnoros, moody, agitat, fericit, optimist, epuizat. Am noroc să lucrez într-un mediu al acceptării și înțelegerii. Colegele m-au ajutat mult să cresc, dar și să găsesc un echilibru între viața personală (încă exersăm) și cea de ONG-ist. Ne știm barierele, comunicăm cu ușurință ce e important pentru noi și încercăm să găsim o flexibilitate când vine vorba de program. Astfel, este timp și pentru lucrurile pe care le găsim importante pe plan personal, dar ajungem să ne îndeplinim și obiectivele pe plan profesional.

7. Practici voluntariatul? Unde, cum și de ce?

Da. Chiar și atunci când lucrezi pentru o cauză socială te poți implica în continuare. Încerc să iau parte la o paletă cât mai largă de evenimente sau acțiuni, în calitate de voluntar. Astfel, ajung față în față cu tot felul de situații și soluții, mă provoacă să învăț mai multe și să găsesc soluții creative, să descopăr lucruri noi la mine, să-mi conștientizez limitele. Dar, cel mai important, mă ține ancorată în realitatea în care trăim. Vara trecută mi-am luat o săptămână de concediu și am plecat în MagiCamp. M-am întors acasă plină de sclipici, cu sufletul mare și plin de recunoștință că am avut ocazia să petrec câteva zile cu copiii de acolo. Cred că experiența asta m-a schimbat și mi-a arătat încă o dată care sunt lucrurile cu adevărat importante în viață.

8. Care e ideea genială de proiect pe care nu ai reușit să o implementezi încă?

Mi-ar plăcea ca la un moment dat să reușesc să am o întreprindere socială, un micuț restaurant unde angajatele să fie femei care au reușit să treacă cu succes de o relație abuzivă.

9. Care ar fi trei tag-uri despre tine? (3 cuvinte care te descriu)

#energie #deschidere #creativitate

Seria Portret de ONGist #înstaredebine este realizată în cadrul programului „În stare de bine”, susținut de Kaufland România și implementat de Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile. Proiectul „Festivalul Egalității de Gen” a fost derulat de Asociația pentru Libertate și Egalitate de Gen – A.L.E.G. în perioada septembrie 2018 – noiembrie 2018.