În stare de bine

A scos Re-GENERATOR de la naftalină pentru #înstaredebine

Seria Portret de ONGist #înstaredebine

 

Stanca Jabenițan crede că nivelul său de implicare în comunitatea din care face parte este în strânsă legătură cu demersulul teatrului FiX și anume, acela de a oferi o platformă liberă de expresie pentru artiști din toate domeniile.

Stanca Pintilei Jabenițan, manager Teatru FiX Iași

 

  1. Cum ai ajuns să lucrezi în sectorul neguvernamental? A fost o întâmplare sau chiar îți doreai asta?

Cred că fiecare membru al echipei FiX a făcut la un moment dat o alegere conștientă spre sectorul neguvernamental. În mediul ONG, consider că decizia intimă de a schimba ceva e motorul principal.

În ceea ce mă privește, mediul în care m-am format, atât profesional cât și personal, a contribuit definitoriu la felul în care percep modalitățile de expresie și de realizare a unui concept. Sunt din Târgu Mureș, un oraș cu puternice influențe culturale, oraș care îți permite prin aceste oportunități să experimentezi ca tânăr student sau absolvent de Arte mai multe tipuri de sisteme. Prin anii 2000, orășelul ăsta din mijlocul Transilvaniei conținea în fiecare turn al cetății câte un teatru independent, și bineînțeles în centru teatrul național cu managementul a două companii: Liviu Rebreanu și Tompa Miklos. Am probat sistemul de stat, fiind angajată ca actor în teatrul  național, dar și voluntariatul și colaborările cu teatrele independente din oraș. Cu alte cuvinte, am avut norocul să mă nasc într-o familie care mi-a înțeles înclinațiile și într-un oraș care mi-a acoperit nevoile. Odată cu ideea propusă de Mișu (Mihai Pintilei), inițiatorul teatrului FiX, de a veni la Iași, și de a pune bazele unui teatru independent, decizia de a lucra în sectorul neguvernamental, a fost una asumată și plină de emoția unui nou început. Ca să răspund la întrebare, am ajuns să lucrez în mediul ONG printr-o întâmplare programată.

  1. Care este cauza pentru care ai lupta până-n pânzele albe?

Oportunitatea de sprijini oameni de cultură în devenire. De abia acum, după 7 ani de experiență FiX,  pot analiza cât de mult a însemnat un început de parcurs în domeniul acesta cu susținerea pe care am avut-o acasă și cu suportul din domeniul privat, pe care l-am întâlnit în Iași. Înțeleg cât de debusolant poate fi un început de drum și cât de constructiv este un ajutor primit exact în momentul în care ai nevoie de el. Suntem niște oameni norocoși, eu și cu Mișu, că avem părinți care ne susțin în toate demersurile noastre și oameni lângă noi care cred în aceleași valori și care își dedică timpul și energia, pe bani puțini, scopului pentru care au luat decizia să urmeze un demers frust și anevoios. Tot amalgamul acesta de emoții, valori, concepte, oameni, face ca Teatru FiX să fie cauza implicită pentru care aș lupta până în pânzele albe.

  1. Te implici în comunitatea în care trăiești, tu ca cetățean? Cum? Care ar fi sfatul tău pentru alte persoane care ar vrea să facă asta?

Cred că nivelul meu de implicare în comunitatea din care fac parte e în strânsă legătură cu demersulul teatrului FiX și anume, acela de a oferi o platformă liberă de expresie pentru artiști din toate domeniile. Prin platformă liberă, mă refer la faptul de a crea un context profesionist și favorabil de dezvoltare pentru artiști care doresc să experimenteze cu forme noi sau vor efectiv să își pună în aplicare cunoștințele dobândite în facultate și să își găsească un spatiu prielnic pentru proiectele lor. Un centru independent de artă contemporană, în viziunea noastră are capacitatea de a susține din resurse proprii inițiative culturale care determină comunitatea să chestioneze problematici actuale sau pur și simplu oferă o perspectivă diferită asupra realității, însă lucrurile, din acest punct de vedere, mai au nevoie de suport și din partea autorităților în măsură să decidă administrarea fondurilor către ONG-uri cu proiecte care sunt abile să schimbe starea societății.

Ca și sfat, aș putea doar să spun faptul că o astfel de experiență este una modelatoare de caracter și valori. Bineînțeles, dificultăți se întîmpină în toate domeniile, pentru cel specific de teatru independent, recomandarea mea este să îți răspunzi la întrebarea „cât de dispus ești să înveți despre tine”, pentru că un domeniu ca acesta te supune la multe întrebări și la mai puține răspunsuri.

  1. Cum a fost experiența ta #înstaredebine? Ai lua-o de la capăt mâine, dacă ar fi cazul?

Experiența #înstaredebine a fost o fuziune benefică a tuturor cunoștințelor pe care le-am acumulat în cei 7 ani de funcționare a Teatrului Fix, e cel mai complex proiect pe care l-am derulat până acum și cea  mai revelatoare experiență a unor oameni care ne-au dat girul unui concept pe care l-am imaginat, și anume, micro-festivalul de arte performative Re-GENERATOR. Eveniment hibrid pe care l-am tot copt ani de zile și l-am pus la naftalină că… poate poate într-o zi l-om face. Și am întânit niște oameni foarte faini care ne-au ghidat și au avut răbdarea să ne împărtășească din experiența lor aspecte utile și edificatore în organizarea unui astfel de proiect. Întotdeauna când îți imaginezi un finanțator, construiești un  scenariu de asediu în care tu ești victima, însă contrar prejudecăților, am întâlnit oameni la fel de pasionați de ce fac ca și noi și, mai mult decât atât, oameni cărora le pasă de fiecare etapă a proiectului. De comunicarea cu finanțatorul s-a ocupat Paula, din echipa FiX, iar colaborarea a fost una cât se poate de umană. Și mâine am lua-o de la capăt dacă am colabora cu FDSC și Kaufland. Recomandăm programul #Înstaredebine tuturor ONG-rilor care au poftă de inițiativă.

  1. Cum te relaxezi la sfârșitul unei zile obositoare?

Ce mă relaxează când ajung acasă sunt cei patru câini care flutură codițele frenetic când îmi văd farurile mașinii. Mișu îmi deschide ușa casei și… grijile sau neîmplinirile pe ziua respectivă s-au dizolvat sau dacă nu, mă așteaptă a doua zi să le găsesc o rezolvare. V-am spus că eu și Mișu suntem norocoși, nu? Sau după o perioadă de muncă asiduă cu echipa Fix, ne găsim un weekend în care toată lumea se adună la noi și facem un grătar și ne jucăm jocuri inventate de noi sau importate de la membrii echipei. Și așa se consemnează seri memorabile.

  1. Cum se împacă viața de ONGist cu cea personală?

Viața de ONG-ist se confundă cu cea personală în demersul pe care încercăm să îl facem. Dacă ne întrebi câte ore petrecem la teatru și câte acasă, primează cu siguranță numărul celor petrecute la teatru. Cumva, viața de ONG-ist devine un mod de viață, valorile ni le ghidăm după ce facem, depindem de resursele financiare pe care le atragem, și nu în ultimul rând, depindem de rezultatele pe care reușim să le obținem în comunitatea din care facem parte. Fiecare mesaj de încurajare sau fiecare donație și susținere ne-au dat boost-ul de care aveam nevoie pentru a merge mai departe. Și de obicei apăreau atunci când era nevoie. E adevărat, sunt pași mărunți, însă determinarea noastră de a face lucrurile așa cum ni le imaginăm ne conservă, sau ne conferă abilitățile de anduranță dincolo de cunoștințele noastre.

  1. Practici voluntariatul? Unde, cum și de ce?

Practic voluntariatul în Teatru FiX. Prin proiectul acesta finanțat de Kaufland și implementat de FDSC, am primit primul meu salariu în mediul ONG. Până acum, Teatru FiX îmi asigura plata dărilor la stat pentru un salariu cu normă de 8 ore pe zi și onorarii în momentul în care eram contractați pentru un festival, însă efectiv o muncă remunerată pentru un proiect a fost pentru prima dată plătită acum. Onorariile mele și ale lui Mișu serveau de fiecare dată producțiilor de spectacole sau neajunsurilor neprevăzute în proiecte.

Cunoștințele mele de a manageria un colectiv s-au acumulat pe parcursul celor 7  ani de existență și de multe ori surprind că genul acesta de activitate modelează mai subtil și mai consecvent o persoană decât un mediu stabil și oportun, în care șansele cele mai mari sunt să stagnezi și să gândești „da… la ce mă tot agit eu, tot nu pot să schimb nimic… ia să nu mai fac nimic”.

Gândul care îmi genereză în fiecare zi energie este „ești mai aproape cu încă o zi de scopul tău” și mă determină să consider că un scop poate coordona un mental. Știu că prin intermediul Teatrului FiX putem dezvolta artiști locali. Ținta noastră ultimă este, pe lângă aceea de a consolida un centru de artă independentă contemporană, aceea de a crea o școală de teatru independent, unde tinerii care își doresc să activeze în domeniul artelor performative independente să își găsească locul de formare.

  1. Care e ideea genială de proiect pe care nu ai reușit să o implementezi încă?

Aceea prin care convingem organismele decizionale locale sau guvernamentale că teatrele independente sunt forme de organizare autonome cu management valid și relevant în societatea actuală, au utilitate publică, valoare intrinsecă și acoperă nevoile unei societăți coerent și consistent.

  1. Care ar fi trei tag-uri despre tine? (3 cuvinte care te descriu)

#nustacandpotisafaci, #teatrulindependentnueconfortabil, #trebuiesacrestiinfiecarezi

 

Seria Portret de ONGist #înstaredebine este realizată în cadrul programului „În stare de bine”, susținut de Kaufland România și implementat de Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile. RE-GENERATOR. Microfestival de arte performative a fost derulat de Asociația Centrul Multimedia Teatru FiX în perioada septembrie 2018 – februarie 2019.