Aș vrea mai mult timp pentru mine și cei din jur
Seria Portret de ONGist #înstaredebine
Smaranda Pasnicu este o fire destul de pragmatică și își dă seama că toate se pot realiza, dar la momentul lor potrivit. Dacă ar fi să dea un sfat, ar zice, hai să nu mai închidem ochii la ce este în jurul nostru.
Smaranda Pasnicu, cofondator Asociația Punctart
- Cum ai ajuns să lucrezi în sectorul neguvernamental? A fost o întâmplare sau chiar îți doreai asta?
Aventura mea în sectorul neguvernamental a început acum aproape 3 ani când, alături de colegele mele de facultate, am pus bazele unei asociații culturale. Gândul era unul vechi, dar mereu mi s-a părut complicat tot procesul birocratic și ceea ce implica ulterior. Însă, într-o seară, ne-am reunit și ne-am spus toate supărările care ne afectau în mediul cultural și am stabilit că, dacă ne dorim să se schimbe lucrurile în jurul nostru, trebuie să construim noi ceva. Așa s-a născut Asociația Punctart, iar noi am început o aventură fără să știm ce ne așteaptă. Am avut o doză de inconștientă pe care o păstrăm și azi când ne aruncăm în proiecte. Mă bucur că o avem pentru că ea ne dă curaj să mergem mai departe și putere de muncă.
- Care este cauza pentru care ai lupta până-n pânzele albe?
Îmi este greu să răspund la această întrebare acum. Ultimele luni cu Muzeul Memoriei prin țară m-au pus foarte mult pe gânduri și mi-au arătat realități pe care am fost prea grăbită până acum să le văd: inegalitate socială, imposibilitatea de adaptare a copiilor cu probleme, nedreptățile unui regim care au schimbat destine și familii. Sunt multe probleme cu care ne confruntăm azi ca și societate și ține de noi dacă vrem să schimbăm ceva.
- Te implici în comunitatea în care trăiești, tu ca cetățean? Cum? Care ar fi sfatul tău pentru alte persoane care ar vrea să facă asta?
Încerc să ajut cum pot și cum îmi permite timpul. Încerc să respect regulile, reciclez, ascult părerile celor din jurul meu. Punctart îmi ocupă foarte mult timp și nu reușesc să mai fac și alte activități de voluntariat, din păcate. Dacă ar fi să dau un sfat, aș zice, hai să nu mai închidem ochii la ce este în jurul nostru și să nu mai așteptăm schimbarea, ea nu vine dacă nu te implici și nu muncești mult pentru ea.
- Cum a fost experiența ta #înstaredebine? Ai lua-o de la capăt mâine, dacă ar fi cazul?
Experiența de la #înstaredebine mi-a permis să cunosc foarte mulți oameni, din foarte multe locuri și foarte diferiți. În mediul cultural rămânem de multe ori într-un fel de bulă a noastră și interacționăm destul de puțin cu alte organizații neguvernamentale. În cadrul programului În Stare de Bine m-am bucurat să văd proiecte făcute cu foarte multă dedicare și oameni pasionați de domeniul în care activează.
- Cum te relaxezi la sfârșitul unei zile obositoare?
Încă nu am aflat răspunsul la această întrebare. Când ajung acasă, de cele mai multe ori mă reapuc de muncă și uneori adorm cu gândul la ce am de făcut. Uneori îmi mai fac câte un ceai, încerc să mă relaxez, dar în perioadele foarte intense, mă relaxez mai mult știind că am terminat ce am de făcut decât făcând altceva.
- Cum se împacă viața de ONGist cu cea personală?
De curând, la o emisiune televizată, mi s-a pus următoarea întrebare: dacă aș vrea să schimb ceva la viața mea. Am răspuns că aș vrea mai mult timp pentru mine și cei din jur. Cred că este just să răspund la această întrebare, că nu este deloc ușor, pentru că nu am aproape deloc timp liber. Muncesc uneori și 16 ore pe zi și în week-end, însă nu simt cum trece ziua. Îmi place foarte mult ceea ce fac și mă bucur mult când văd cum prinde viață ideea noastră, cum adună pe cei din jurul nostru și cum schimbă.
- Practici voluntariatul? Unde, cum și de ce?
În afară de Punctart, nu prea mai reușesc să mai fac nicio altă activitate de voluntariat. Aș vrea însă, când voi avea mai mult timp, să aloc timp către copiii din centrele de plasament sau să mă implic în acțiuni de plantare și ecologie.
- Care e ideea genială de proiect pe care nu ai reușit să o implementezi încă?
Ce ne-am dorit până acum în materie de proiecte, am făcut. Normal, idei sunt o mulțime, dar cum sunt o fire destul de pragmatică, îmi dau seama că toate se pot realiza, dar la momentul lor potrivit. Cel mai mare proiect rămâne pentru mine și colega mea Catrinel Bejenariu, Muzeul Memoriei, pe care sperăm să îl tot creștem.
- Care ar fi trei tag-uri despre tine? (3 cuvinte care te descriu)
#punctart #muzeulmemoriei #teatru
Seria Portret de ONGist #înstaredebine este realizată în cadrul programului „În stare de bine”, susținut de Kaufland România și implementat de Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile. Muzeul Memoriei: exPO a fost derulat de Asociația Punctart în perioada septembrie 2018 – februarie 2019.