În stare de bine

Seria Portret de ONGist #înstaredebine

De la un spectacol de teatru într-un sat, la 19 reprezentații jucate într-o vară, Florentina Năstase crește de la an la an numărul satelor în care merge și în care se implică prin intermediul teatrului.

Florentina Năstase, co-fondator Asociația „Cultură’n Șură”

1. Cum ai ajuns să lucrezi în sectorul neguvernamental? A fost o întâmplare sau chiar îți doreai asta?

A fost mai degrabă o necesitate. Întâi a fost proiectul „Cultură’n Șură”, propus de regizorul Victor Olăhuț, la care eu și Flavius Lucăcel ne-am înhămat cu multă încredere și entuziasm, încă din 2013. Înființarea unei asociații a devenit necesară odată cu dezvoltarea proiectului. Am început cu un spectacol de teatru într-un sat și am ajuns să jucăm și 19 reprezentații într-o vară, iar numărul satelor în care mergem crește de la an la an. E o provocare continuă să te gospodărești singur, ca o mică instituție, de la strângere de fonduri, producția spectacolelor, comunicarea cu beneficiarii, și până la deconturi, fișe contabile și toate hățișurile administrative. Acum zece ani când am absolvit facultatea de actorie și m-am angajat la teatrul din Ploiești nu m-aș fi văzut făcând asta, așadar pun mai degrabă pe seama întâmplării fericite faptul că sunt acum membru fondator al asociației „Cultură’n Șură”.

2. Care este cauza pentru care ai lupta până-n pânzele albe?

M-aș feri să spun că aș lupta „până-n pânzele albe” pentru că în realitate nu știu până unde se întind pânzele astea. Am citit recent o carte despre lupta unei mame din Iran de a-și crește cei trei copii în pragul revoluției, apoi în vremuri de război, în timp ce soțul ei este deținut politic. Ea are curajul de a merge la proteste împotriva regimului, însă face cumva pasul înapoi când își dă seama că poate pune în pericol viața copiilor. La noi, deocamdată pânzele se întind până la proteste de stradă, petiții publice, luări de poziție în mediile de socializare. Și asta fac și eu când este vorba despre drepturile omului, despre libertatea de exprimare și egalitatea de șanse. Sper să am curajul și demnitatea să lupt pentru ceea ce cred indiferent de greutățile care ar apărea.

3. Te implici în comunitatea în care trăiești, tu ca cetățean? Cum? Care ar fi sfatul tău pentru alte persoane care ar vrea să facă asta?

E foarte simplu să te implici în comunitate și nu trebuie să te înscrii în vreun grup pentru asta: e suficient să nu arunci pe stradă mucuri de țigară sau ambalaje, să cedezi locul în tramvai persoanelor în vârstă sau cu dizabilități, să fii civilizat în trafic, la cumpărături, la film, oriunde te-ai afla. A, da, și să mergi la vot informat!

4. Cum a fost experiența ta #înstaredebine? Ai lua-o de la capăt mâine, dacă ar fi cazul?

Da, aș lua-o de la capăt, dar cu experiența acumulată până acum, dacă s-ar putea. Ne-am propus să ducem un spectacol de teatru gratuit în 10 comunități aflate în proximitatea Bucureștiului. Ne dorim să schimbăm un pic paradigma șoselei de centură – în interiorul ei se întâmplă totul în materie de artă și cultură, în timp ce localitățile limitrofe orașelor mari (pentru că nu este doar cazul capitalei) sunt „exilate”de fenomenul artistic. Ne-am bucurat că ne-am aflat pe aceeași lungime de undă cu programul #instaredebine și că o companie privată cum este Kaufland a decis să investească în promovarea culturii în mediul rural. Investiția în cultură dă roade în timp. E nevoie de educație culturală pentru toate categoriile de vârstă, de la cei mai în vârstă până la cei mai tineri membri ai comunităților. De ce spun asta? Pentru că majoritatea celor cărora le-am prezentat proiectul au întrebat în primul rând dacă le oferim un spectacol pentru copii. Toată lumea este fericită să ofere copiilor o seară gratuită la teatru și să lase totodată responsabilitatea educației culturale pe seama altora. Ori noi credem că puterea exemplului este cea mai bună formă de educație pentru copii. Așa că am mers cu un spectacol pentru adulți, potrivit și pentru spectatorii mai tineri. Și am văzut foarte clar diferența: acolo unde sala a fost ocupată în principal de copii, rumoarea a fost greu de stăpânit, în timp ce sălile unde adulții au fost majoritari au fost mult mai disciplinate. Și nu vorbim aici despre o disciplină impusă, ci despre o formă de ascultare care îi permite spectatorului să fie mai receptiv și implicit să se poată bucura plenar de experiența teatrală, iar actorului îi asigură un cadru ideal de a-și realiza rolul.

Am învățat foarte mult de la această experiență și le sunt recunoscătoare celor de la FDSC care ne-au fost alături în implementarea proiectului, e bine să ai feedback constant pe măsură ce lucrurile se desfășoară, iar când dai de un hop să ai cui să te adresezi. Noi suntem doi oameni care se ocupă constant de proiect, Victor chiar mai mult decât mine, iar aici am simțit că suntem o echipă mai mare cu un scop comun.

5. Cum te relaxezi la sfârșitul unei zile obositoare?

Deocamdată nu mă relaxez. Am o fetiță de un an și jumătate și indiferent de ziua pe care am avut-o, trebuie să fiu proaspătă și cu chef de joacă.

6. Cum se împacă viața de ONGist cu cea personală?

Momentan sunt una și aceeași. Eu și Victor suntem co-fondatori ai asociației și totodată parteneri de viață. Tot timpul discutăm despre proiecte, nu este zi în care să nu ne punem întrebări despre ce facem sau urmează să facem.

7. Practici voluntariatul? Unde, cum și de ce?

Din păcate nu fac asta, deși mi-aș dori să fac ceva mai mult pentru cei care ar avea nevoie. Desigur, în asociație, cea mai mare parte din munca pe care o facem este voluntară, dar ni se pare firesc și o facem cu plăcere, pentru că este proiectul nostru și-l iubim. 🙂

8. Care e ideea genială de proiect pe care nu ai reușit să o implementezi încă?

Mie îmi lipsesc ideile, sunt un executant docil și bine intenționat. De aceea am și ales o carieră de actriță, unde raportul față de regizor este de subordonare. În ceea ce privește asociația, Victor este cel care propune în general, iar din punctul acesta de vedere ideile geniale nu lipsesc. Nu pot da acum un exemplu pentru că nu vreau să vorbesc în numele lui, dar îmi doresc să se materializeze cât mai multe din acestea, pe măsură ce apar.

9. Care ar fi trei tag-uri despre tine? (3 cuvinte care te descriu)

#Loialitate, #Maternitate, #Simplitate

Seria Portret de ONGist #înstaredebine este realizată în cadrul programului „În stare de bine”, susținut de Kaufland România și implementat de Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile. CULTURĂ’N ȘURĂ – Teatru pe șoseaua de centură a fost derulat de Asociația Cultură’n Șură în perioada noiembrie 2018 – februarie 2019.