Cum facem ca meșteșugurile să redevină atractive?
Seria Portret de ONGist #înstaredebine
Dana Georgescu contribuie la (re)descoperirea României autentice și a relațiilor umane profunde, prin ateliere de meșteșuguri la Moara de hârtie.
Dana Georgescu, președinte Asociația Moara de hârtie
- Cum ai ajuns să lucrezi în sectorul neguvernamental? A fost o întâmplare sau chiar îți doreai asta?
Aș spune că a fost o întâmplare fericită a vieții mele, o întâmplare pe care, fără s-o fi conștientizat foarte bine, mi-o doream. E minunat să ştii că munca ta aduce schimbări în bine în colțul de lume în care te afli și cred cu tărie că indiferent de sectorul în care lucrezi, există o tendință firească, specific umană, de a face bine, de a (te) dărui necondiționat. Eu am simțit dintotdeauna așa, dar din 2009 am început să mă dedic în mod voluntar, împreună cu familia mea, proiectului Moara de hârtie și mi-am canalizat toată energia dezvoltării acestei idei care mi-a schimbat și mi-a înfrumusețat viața.
- Care este cauza pentru care ai lupta până-n pânzele albe?
Cauza pentru care nu doar că aș lupta, dar chiar lupt, atât cât pot, în fiecare zi, împreună cu echipa mea, este să contribuim şi noi la (re)descoperirea României autentice și a relațiilor umane profunde, prin meșteșuguri, prin carte, prin frumos. Să-i facem pe copii și tineri să fie mai inspirați și mai sensibili în urma vizitării Ansamblului Moara de hârtie – Satul meșteșugurilor din Comana, pentru că acest spațiu a fost creat special pentru a pune în valoare acea frumusețe de odinioară, simplă, mai rar întâlnită azi, care ne face să fim mai sensibili.
Impactul pe care îl are asupra noastră tumultul societății de consum ne motivează să luptăm și să ne continuăm povestea. Copiii nu mai știu să se joace împreună, să comunice, să facă din petrecerea timpului o „iscusită zăbavă”, cum spunea Miron Costin, iar noi, adulții, avem nevoie de activități și de oameni care să ne ajute să rezistăm stresului. Moara de hârtie și Satul meșteșugurilor sunt locuri care ne reconectează cu trecutul și unii cu ceilalți, iar o altă cauză care ne preocupă ca echipă este de a reuși să facem ca meșteșugurile să devină din nou atractive, gândind programe și alternative educaționale inovative, care să conteze în traseul personal și profesional al generațiilor actuale, dând sens și miez vieții lor.
- Te implici în comunitatea în care trăiești, tu ca cetățean? Cum? Care ar fi sfatul tău pentru alte persoane care ar vrea să facă asta?
Asociația Moara de hârtie a fost creată și pentru a se implica în viața comunității din care face parte – comuna Comana. Mare parte din ideile mele și ale colegilor mei de a ajuta această comunitate se regăsesc în activitățile Asociației: oferim locuri de muncă oamenilor din comunitate, organizăm vizite și ateliere gratuite pentru elevii școlii, numărul de turiști a crescut și datorită proiectului nostru. Cu toate acestea, în afara activităților pe care le am în cadrul Asociației, mă străduiesc să sprijin mici activități umanitare care se desfășoară inclusiv prin grija Bisericii, prin care ajut bătrânii și copiii cu situații materiale mai speciale din resurse proprii, dar și prin generozitatea prietenilor din București. Uneori, reușesc să le dăruiesc copiilor din jurul meu ceva foarte prețios: timp. Organizez întâlniri informale cu copiii de pe strada pe care se află Moara de hârtie, întâlniri de care profit pentru a-i asculta și a le vorbi despre valori în care cred: generozitate, prietenie, empatie, încurajându-i să fie fericiți prin bunătate și iubire față de semenii lor. Un fel de întâlniri de dezvoltare personală, de care copiii din ziua de azi au mare nevoie.
Să nu rămânem indiferenți, să acționăm și să perseverăm chiar și atunci când suntem descurajați de cei din jur! Acesta este sfatul pe care mi-l repet mie, dar de care s-ar putea folosi și alte persoane.
- Cum a fost experiența ta #înstaredebine? Ai lua-o de la capăt mâine, dacă ar fi cazul?
Experiența #înstaredebine a fost o experiență extraordinar de benefică pentru noi, ca organizație, și a avut un impact atât de puternic asupra elevilor și profesorilor implicați, încât ne-a ambiționat să continuăm această intervenție culturală în satele din România. Vorbesc la plural pentru că nu pot să vorbesc despre experiența mea #înstaredebine, fără a vorbi despre experiența întregii echipe, a elevilor și a profesorilor implicați. Implementarea acestei idei câştigătoare a fost nu numai o ocazie de a aduce școlile mai aproape de meșteșuguri, dar a fost și o experiență de suflet, care ne-a convins ce minune este că acest proiect există și că de el se folosesc și se bucură atâția oameni. Organizarea șezătorilor, o etapă foarte importantă în proiect, prin care ne-am dorit să ne întâlnim cu oameni din comunitate, a declanșat o adevărată sărbătoare în școli, colegii mei fiind întâmpinați nu numai cu pâine și sare, cum s-a întâmplat în mai multe sate, ci și cu multă omenie și bucurie, cântece, ghicitori și demonstrații de meșteșuguri. Emoționante au fost și declarațiile sincere și spontane pe care ni le-au făcut mai mulți elevi, care efectiv s-au îndrăgostit de meșteșuguri și ne-au mărturisit că își doresc să continue aceste activități și la școală. De asemenea, momentul în care, prin proiect, școlile au fost dotate cu mini-războaie de țesut, urzitoare, gherghefuri, truse pentru lucru în lemn a fost foarte încurajator; în unele școli, copiii roiau în jurul echipamentelor și de-abia așteptau să le folosească. După toate acestea și multe altele care s-au întâmplat în cele 8 luni de proiect, în care peste 1600 de copii și profesori au (re)descoperit frumusețea meșteșugurilor și au început să înțeleagă că depinde de ei să le ducă mai departe, suntem extrem de recunoscători și foarte fericiți de această primă colaborare cu FDSC și Kaufland România și sperăm să reușim să scriem noi proiecte care să le permită copiilor din mediul rural și nu numai, accesul la cultură (și) prin meșteșuguri. Deci, da! Am lua-o de la capăt fără ezitare!
- Cum te relaxezi la sfârșitul unei zile obositoare?
Foarte târziu și destul de greu reușesc să mă desprind total de munca mea (voi povesti la următoarea întrebare de ce).
Vara, când zilele-s mai lungi, privesc apusurile comănene (știați că satul Comana este renumit pentru apusurile sale inedite?) sau stau pe una din prispele căsuțelor din Satul meșteșugurilor și mă bucur pur și simplu că există acest loc, în care oameni din sat și-au găsit un rost, copiii vin să descopere, să prindă drag de meșteșuguri și de atmosfera atemporală din jurul lor, iar adulții se bucură și își amintesc povești de pe vremea bunicilor. Înainte de culcare îmi place să citesc. E licoarea mea magică pentru somn liniștit.
- Cum se împacă viața de ONGist cu cea personală?
La mine au ajuns să se contopească şi au devenit una. O viață în care încerc să le împac pe toate cât mai bine – familie, prieteni, organizaţie; le-am pus în ordine alfabetică, dar sunt la aceeași înălțime în inima mea. E dificilă această cale în care încerci să-i mulțumeşti pe toți şi, în acelaşi timp, să fii şi tu mulțumit, dar merită efortul de a încerca în fiecare zi. Eu sunt născută sub o stea norocoasă şi am şansa de a avea o familie iubitoare şi de a lucra într-o echipă de oameni de încredere, care îmi sunt şi prieteni. Iar atunci când oamenii din jur au aceleași idealuri și există armonie, „totul devine împlinire”, cum spunea scriitorul Gellu Naum.
- Practici voluntariatul? Unde, cum și de ce?
Sunt voluntară a Asociației Moara de hârtie, susținând acest proiect cu timp sau fără timp, în toate activitățile sale. Neoficial, munca la Asociația Moara de hârtie presupune contactul cu alte asociații, pe care le susținem și noi cât putem prin oferirea de servicii gratuite. Și eu, și colegii mei, ne implicăm în astfel de activități voluntare ori de câte ori este nevoie. Așa cum am povestit mai sus, uneori, mă implic voluntar și în activități cu copiii din comunitate.
- Care e ideea genială de proiect pe care nu ai reușit să o implementezi încă?
Poate că nu e genială, dar e o idee pe care mi-o doresc pusă în practică. Ca o continuare a Morii de hârtie, îmi doresc să construiesc un spațiu dedicat Cărții, să creez un mediu în care iubitorii de carte să se simtă acasă, un loc care să nu fie doar bibliotecă sau doar librărie, ci și spațiu de lucru, de retragere, pentru cei care nu pot trăi fără cărți. Cred în puterea terapeutică a cărților și visez ca la un moment dat să existe un astfel de spațiu de comunicare și comuniune, în care să aibă loc activități filantropice.
- Care ar fi trei tag-uri despre tine? (3 cuvinte care te descriu)
La această întrebare mi-a sărit în ajutor prietena mea de aproape 15 ani și colegă la Moara de hârtie de aproape 5 ani, Magda Rusen, vicepreședintele Asociației Moara de hârtie, care a fost inspirată și a inventat special pentru mine un cuvânt:
#implicarte #prietenie #sensibilitate
Seria Portret de ONGist #înstaredebine este realizată în cadrul programului „În stare de bine”, susținut de Kaufland România și implementat de Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile. Comunitățile din Câmpia Română (re)descoperă meșteșugurile a fost derulat de Asociația Moara de hârtie în perioada iulie 2018 – februarie 2019.