Despre sărăcie menstruală, cu Ioana Ciuhan
Am stat de vorbă cu Ioana Ciuhan, fondatoarea Asociației Iele-Sânziene, despre provocările pe care le întâmpină tinerii din mediile vulnerabile, despre sărăcie menstruală și despre cum ar putea niște politici publice eficiente să vină în sprijinul tuturor adolescentelor din România.
Ioana Ciuhan a luat contact cu sectorul neguvernamental în primii ani de facultate și a simțit, încă de la început, că e un mediu care i se potrivește, pentru că îi oferă un cadru în care poate avea, prin munca ei, un impact benefic asupra societății. Interesul de a activa în zona feministă a crescut odată cu anii, pe măsură ce a făcut voluntariat în mai multe organizații din țară și din afara ei. În timp, preocuparea pentru drepturile și educația adolescentelor a devenit una centrală, inspirată de propria experiență, despre care spune că nu a fost una fără privilegii, dar că a venit la pachet cu o mulțime de lipsuri.
În 2019 a fondat Asociația Iele-Sânziene de una singură, “din drag și grijă pentru adolescente”, așa cum ea însăși mărturisește. Pe parcurs, i s-au alăturat alte trei persoane cu rol coordonator și aproape 20 de voluntari, activi în prezent în mai multe comunități din țară. Împreună, dezvoltă programe pentru tinere, și, mai nou, și pentru tineri, în trei direcții de intervenție cheie: managementul menstruației și drepturi reproductive (advocacy), educație menstruală și sexuală (ateliere cu adolescenți) și feminism și egalitate de gen (proiecte civice pentru tineri).
Sărăcia menstruală nu este un subiect prea des întâlnit, nici în viața de zi cu zi, nici în dezbaterile publice și nici măcar în zona serviciilor sociale. Cum ai ales să lucrezi în acest domeniu?
Nu am o poveste foarte personală legată de menstruație. La începuturile asociației Iele Sânziene nu se prea vorbea despre sărăcie menstruală în mediul nonprofit și cred că acesta a fost unul dintre motivele care ne-au determinat să țintim zona asta prin proiectele noastre. În trecut, mă implicasem în câteva inițiative similare și eram destul de familiară cu subiectul.
Încă de la început, scopul asociației a fost să venim în sprijinul adolescentelor, urmărind accesul la informații corecte despre schimbările care au loc în corp în perioada pubertății, precum și reducerea efectelor negative ale sărăciei menstruale și înlăturarea miturilor legate de menstruatie. Menstruația continuă să fie un subiect tabu în comunitățile în care lucrăm. În cadrul atelierelor noastre, vrem să vorbim cu adolescentele despre pubertate, anatomie, igienă, dar și despre consimțământ, despre viață sexuală, despre infecții cu transmitere sexuală, pentru că sunt informații de bază la care multe dintre ele nu au acces. Dacă începem discuția despre menstruație și ciclu menstrual, creăm un context și un cadru favorabil să răspundem și celorlalte întrebări și nevoi pe care ele le au în această perioada a vieții lor.
Potrivit Eurostat, 415.000 adolescente din România sunt în risc de sărăcie și excluziune socială, deci cel mai probabil sunt afectate și de sărăcia menstruală. Acesta este un număr destul de mare când te gândești la o țară europeană. Asociația noastră a pornit la drum fiind dedicată adolescentelor, de fapt, până și numele Iele-Sânziene este o metaforă pentru ideea de solidaritate între femei și fete. Cu timpul, însă, abordarea noastră s-a schimbat. Dacă la început am organizat ateliere doar pentru tinere, pentru că simțeam că acolo este nevoia cea mai mare, treptat ne-am dat seama că ceea ce facem este, de fapt, în beneficiul tuturor tinerilor. Ne-am pregătit să putem livra ateliere și pentru adolescente, și pentru adolescenți și, de la începutul anului trecut, am decis să facem ateliere cu grupe mixte. Credem că e foarte important ca și băieții să cunoască ce e menstruația, de ce e important accesul la produse de igienă menstruală sau ce înseamnă sănătatea menstruală.
Care sunt, din experiența ta de lucru în comunități, efectele negative ale sărăciei menstruale?
Sărăcia menstruală poate să ducă, în primul rând, la folosirea unor materiale improvizate în loc de produse de igienă conforme, practică ce poate cauza infecții și alte probleme de sănătate. Sărăcia menstruală poate, totodată, să ducă la absențe școlare sau la întreruperea activităților de zi cu zi ale unei persoane, indiferent dacă ea merge la școală sau nu.
Sărăcia menstruală implică nu doar faptul că persoanele cu menstruație nu au acces la produse de igienă menstruală, dar și că nu au acces la facilități sau servicii precum: toaletă, unde să poată să meargă să-și schimbe absorbantul, de exemplu; apă și săpun, să se spele pe mâini; surse de informare despre ciclul menstrual și menstruație; tratament pentru anumite afecțiuni ale aparatului reproducător, cum ar fi endometrioza sau, pur și simplu resurse pentru ameliorarea durerii, pentu că menstruația generează costuri lunare care nu se rezumă doar la absorbante, ci, de multe ori, și la calmante.
Pe lângă toate astea, sărăcia menstruală poate să aducă o rușine generală asupra proceselor firești care se întâmplă în corpurile noastre, în special în perioada pubertății, atunci când au loc foarte multe schimbări, cum ar fi prima menstruație pentru persoane de sex feminin. Sărăcia menstruală determină dezvoltarea într-un mediu în care, pe lângă faptul că este foarte mult stigmat asociat menstruației, ca persoană cu menstruație, nu ai opțiunea de a decide la ce aspecte ale vieții sociale vrei să participi, fără să ții cont de menstruație. Sărăcia menstruală te poate duce în punctul în care să-ți pui sau să ți se pună restricții, să fii exclusă, să fii discriminată.
Ai adus în discuție miturile și rușinea asociate menstruației și te-ai apropiat de următoarea mea întrebare. Ce înseamnă period shaming-ul și cum este acest fenomen resimțit de adolescentele cu care lucrați?
Period shaming-ul și miturile sunt foarte legate între ele. Umilința asociată menstruației înseamnă discriminarea sau excluderea persoanelor care sunt la menstruație, pe acest criteriu, că sunt la menstruație și are, de multe ori, la bază anumite mituri vehiculate în societățile patriarhale. Miturile pot avea și specificități, dar sunt, în general, cam aceleași peste tot: că nu e bine să faci sport în perioada menstruației, că nu e bine să te vopsești în perioada menstruației, pentru că nu prinde vopseaua, că nu e bine să uzi florile în perioada menstruației, pentru că se vor ofili, că nu e bine să vezi un bebe când ești la menstruație, pentru că aduci ghinion, că nu ai voie să faci sex când ești la menstruație, că nu e sănătos să porți tampoane, că nu ai voie să intri în biserică în perioada menstruației. Toate sunt cu “nu” în față, adică sunt niște interdicții pentru persoanele cu menstruație, multe dintre ele generate de percepția că, în perioada menstruației, persoana respectivă este murdară sau nocivă și ar fi bine să stea departe de comunitate. Toate aceste mituri sunt de fapt niște idei care se propagă din lipsa informațiilor corecte, dintr-o înțelegere greșită a menstruației care este un fenomen firesc, în strânsă legătură cu aparatul reproducător. Menstruația nu este altceva decât ovulul eliberat lună de lună de ovar, care, nefecundat, se elimină împreună cu endometrul sub formă de sânge menstrual. Este un proces care nu are legătură cu eliminarea toxinelor din corp sau cu murdăria. În Grecia Antică oamenii de știință credeau că uterul nu e fixat și că umblă liber și nestingherit prin corp, provocând isterie femeilor. Azi avem informațiile corecte, dar continuăm să transmitem miturile mai departe prin familie, prin școală, prin cultură și întreținem acest climat al rușinii asociate menstruației. Până și faptul că sunt atâtea mituri asociate acestui subiect este ciudat. Despre ce alte subiecte mai auzim așa multe mituri cum auzim despre menstruație? Acest fapt spune în sine ceva.
Sănătatea menstruală înseamnă să nu te gândești la menstruație ca la ceva extra. Să nu te gândești constant că ai nevoie de produse, că nu ai produse la baie, că nu ai produse acasă, că trebuie să ți le cumperi, că nu ți le permiți, că nu poți să mergi la școală pentru că ai dureri și nu-ți poți gestiona durerea respectivă, fie pentru că nu-ți poți procura calmante, fie pentru că ți-e rușine să mergi la doctor, fie pentru că doctorul normalizează durerea și nu îi recunoaște corect cauzele.
V-am urmărit activitatea în social media de-a lungul timpului și știu că ați conceput o petiție și că ați fost parte dintr-un grup de lucru pentru o propunere legislative, care să vină în sprijinul persoanelor vulnerabile. În ce stadiu sunt cele două inițiative?
Cele două inițiative au început relativ în același timp, oarecum separat, dar s-au intersectat la un moment dat. Noi susținuserăm deja ateliere cu adolescente și știam că următorul pas este să facilităm accesul la produse de igienă menstruală către persoanele din grupuri vulnerabile. Am făcut o cercetare și am văzut că, în alte țări care au deja programe naționale prin care tinerele au acces la absorbante gratuite în școli, totul a plecat de la câteva proiecte pilot. Am făcut acea petiție prin care ceream autorităților să ofere absorbante gratuite în școli și am fost surpinse să vedem că a fost foarte bine primită de public. La momentul depunerii, a avut vreo 22 de mii de semnături, dacă îmi aduc bine aminte, iar în prezent a ajuns la 40 de mii. Am depus-o la Ministerul Sănătății și la Ministerul Educației, unde am avut și două întâlniri de discuții care atunci ni s-au părut promițătoare, probabil din cauză că eram noi foarte idealiste și la început de drum în materie de advocacy. Acum, uitându-mă în urmă, îmi dau seama că nu s-a întâmplat nimic concret de acolo.
În paralel, tot la începutul anului 2021, ne-am alăturat unui grup de lucru, „Împreună pentru fete”, inițiat de Oana Țoiu și format din mai multe organizații de profil, cum e Pe Stop, și alte organizații feministe din zona drepturilor reproductive, pentru a propune o modificare legislativă care să faciliteze accesul la produse de igienă menstruală. În forma inițială, proiectul de lege presupunea acordarea unui stimulent financiar pentru procurarea de produse de igienă, sub forma unor tichete sociale, adolescentelor care beneficiau deja de ajutor social. Ca urmare a proiectelor pilot derulate în București în urma petiției noastre, prin care au fost montate dispensere cu absorbante gratuite în câteva școli din Sectorul 6, București, au fost depuse mai multe amendamente la proiectul de lege inițial. Acestea vizează instalarea de dispensere pentru produse de igienă menstruală în unitățile de școlare de stat din învățământul gimnazial, liceal și profesional, distribuirea de materiale de informare privind educația pentru sănătate și finanțarea dispenserelor cu absorbante gratuite pentru școli, din bugetul local în limita fondurilor disponibile. Legea a primit avize de la câteva comisii, dar procesul legislativ este încă în derulare.
Ce aduce nou proiectul #PregătitePentruAdolescenta, pe care îl aveți în derulare în prezent?
Coincidența e că primul nostru proiect cu ateliere pentru adolescente a fost finanțat tot prin #InStareDeBine, la începutul lui 2020. În prezent, continuăm atelierele de educație menstruală și despre pubertate, ceea ce mi se pare fabulos, pentru că, astfel, activitatea noastră se concretizează ca fiind una sustenabilă.
Prin acest proiect facem ceea ce știm să facem mai bine și ceea ce o să tot facem pe viitor. În comunitățile în care lucrăm, sunt foarte multe obiceiuri și valori, e cultura locului practic, în care noi ne-am dat seama că nu vrem să intervenim cu judecăți de valoare și să venim să spunem “Așa e mai bine”. Vrem să avem la ateliere o dinamică care să nu fie cea de profesor – elev, dar nici de prieteni, undeva la mijloc, așa încât să creăm un spațiu în care tinerii să simtă că pot să pună întrebări și să vorbească deschis pe subiecte despre care poate le este greu, mai ales cu niște persoane străine. Colaborăm cu un medic ginecolog și cu un psihoterapeut și încercăm să avem metode de livrare a atelierelor cât mai interactive și cât mai incluzive, astfel încât toată lumea să aibă acces la informații. Folosim multe tipuri de materiale, visuals, fișe de lucru, rebusuri, povestioare, chestii de genul ăsta, ca să ne asigurăm că nu suntem niște prezentatori care spun un discurs și apoi pleacă. Vrem să creăm o conversație și rămânem în contact cu participanții și după ateliere. Uneori prin grupuri de Whatsapp, alteori ne scriu ei direct pe Instagram. Cele mai frecvente întrebări pe care le primim online sunt legate de contracepție. “Nu mi-a venit ciclul, ce fac?”, “Mi-a întârziat ciclul cinci zile, sunt însărcinată?”, “S-a rupt prezervativul, este posibil să rămân însărcinată?”. Din păcate, la multe dintre întrebări noi nu putem răspunde. Le spunem de fiecare dată că putem oferi câteva informații, dar nu sfaturi sau diagnostice și le recomandăm să meargă la medic. Sunt situații în care se vede că sunt disperate pentru că scriu și dacă nu suntem active în momentul acela și vedem mesajul mai târziu, între timp mai vine un mesaj: “Îmi puteți răspunde vă rog?”. Și pot să-mi închipui disperarea și panica. S-a rupt prezervativul. Scriu singurei surse de încredere pe care o am, fetele alea de la Iele-Sânziene. E adevărat că nu le putem spune ce vor ele să audă, dar încercăm de fiecare dată să le liniștim. Ne bucură să vedem că au încredere în noi și că pot să ne scrie despre lucrurile prin care trec. Contează mult că ne văd cât de poker face suntem când spunem cuvinte la care ei ar muri de rușine sau s-ar hlizi, gen “vagin”, “vulvă”, “absorbant” și face cumva să le fie mai ușor să ne abordeze.
Ce e complet nou la acest proiect este că, pe lângă atelierele educative cu tinerii, în fiecare comunitate o să avem și câte o activitate de conștientizare pe temele abordate de noi, care o să aibă loc într-un spațiu public de genul școală, bibliotecă sau cămin cultural. Credem că genul ăsta de evenimente sunt importante pentru că, prin intermediul lor, extindem impactul intervențiilor noastre dincolo de grupa de participanți, către comunitatea extinsă. Ni se pare un pas important de făcut, care va fi și o experiență de învățare pentru noi, și sunt curioasă cum o vom duce mai departe. Am pornit de la câteva ateliere, am strâns feedback de la adolescente, apoi am construit petiția și am construit o rețea de voluntari care să le vină în sprijin, am ajuns să lucrăm și pe o propunere legislativă, iar acum ne extindem spre comunitate să identificăm și alte nevoi pe care le-am putea întâmpina prin acțiunile noastre.
În încheiere, dacă ai putea să le transmiți prin acest interviu un mesaj tuturor adolescentelor din România, care ar fi?
Să fie deschise spre învățare și să practice compasiunea atât cu ele însele, cât și cu ceilalți.
Foto: Imagini din arhiva Asociației Iele-Sânziene
Proiectul „Pregătite pentru adolescență”, derulat în perioada septembrie 2022 – martie 2023 de Asociația Iele Sânziene este finanțat prin programul În stare de bine, susținut de Kaufland România și implementat de Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile.
Ioana Ilie este jurnalistă și lucrează de peste zece ani în sectorul neguvernamental, iar în prezent face parte din echipa Fundației pentru Dezvoltarea Societății Civile. Se implică în proiecte care explorează rolul social emancipator al artei și în proiecte care contribuie la construirea unei perspective feministe locale intersecționale și scrie despre provocările sociale actuale.