Meșteșuguri în secolul 21, lângă București
Seria Portret de ONGist #înstaredebine
Ion Georgescu vrea să dovedească faptul că meșteșugurile tradiționale sunt o șansă reală de dezvoltare economică sustenabilă pentru persoanele vulnerabile din mediul rural. A început în Comana.
Ion Georgescu, manager de proiecte Asociația Moara de hârtie din Comana
- Cum ai ajuns să lucrezi în sectorul neguvernamental? A fost o întâmplare sau chiar îți doreai asta?
La început a fost o întâmplare, însă cu timpul mi-am dat seama că asta mi-aș fi dorit să fac în viață și dacă nu era „întâmplarea” respectivă. Însoțind niște prieteni din alt oraș, care veniseră în București la noi la facultate (eram student la Drept atunci) să vorbească cu conducerea unei organizații studențești ca să deschidă și în orașul lor un grup local, mi s-a părut foarte interesant ce făceau oamenii aceia și am vrut și eu să devin membru. Astfel am intrat în Asociația Europeană a Studenților în Drept – ELSA, și am activat în ea timp de trei ani, lucrând inclusiv la nivel internațional. Și uite așa, de 24 de ani am rămas fidel sectorului neguvernamental și nu îmi pare deloc rău!
- Care este cauza pentru care ai lupta până-n pânzele albe?
Cauzele pentru care am luptat s-au schimbat cu timpul, în funcție de evoluția mea, dar și a contextului în care trăiesc. Acum lupt pentru o cauză foarte puțin reprezentată la nivelul politicilor publice: să dovedim faptul că meșteșugurile tradiționale nu sunt doar relevante ca o legătură cu identitatea noastră de români, în concertul european din care facem parte, ci sunt o șansă reală de dezvoltare economică sustenabilă pentru persoanele vulnerabile din mediul rural din România.
- Te implici în comunitatea în care trăiești, tu ca cetățean? Cum? Care ar fi sfatul tău pentru alte persoane care ar vrea să facă asta?
M-am implicat în comunitate încă din studenție, iar acum, de când am început să activez în Comana, am simțit și mai mult nevoia de a contribui. Alături de colegii mei de la Moara de hârtie lucrăm cu copii din Comana pentru a le deschide orizonturi, a-i înarma mai bine pentru viața de adulți, dar și a-i câștiga pentru frumusețea meșteșugurilor. Chiar proiectele de finanțare scrise de noi, inclusiv cele finanțate prin programul #înstaredebine, au pornit tot de la gândul de a da comunității mai multe resurse pentru dezvoltare.
- Cum a fost experiența ta #înstaredebine? Ai lua-o de la capăt mâine, dacă ar fi cazul?
Experiența #înstaredebine a fost una extraordinară, pentru că ne-a dat ocazia să mergem în zone în care nu am fi putut doar cu forțe proprii. Fiecare proiect ne-a convins și mai mult de nevoile care există și pentru care astfel de proiecte sunt ca o ploaie revigoratoare pe un teren cuprins de secetă. Aș lua-o de la capăt cu din ce în ce mai mare entuziasm, nu doar mâine, ci și poimâine și răspoimâine. Dovadă că suntem acum la al doilea proiect finanțat prin #înstaredebine și, mai mult, ne gândim și la proiecte la o scară mult mai mare.
- Cum te relaxezi la sfârșitul unei zile obositoare?
Citind, mai ales cărți de istorie, biografii sau memorii (o mai veche pasiune a mea, căreia nu i-am acordat prea mult timp în anii din urmă). Mă mai relaxează căutarea de informații pe subiecte care mă pasionează în acel moment, dincolo de cele profesionale – iar din astfel de explorări se nasc unele idei pe care le-am pus în practică, dar și unele care poate își vor găsi aplicabilitate în viitor.
- Cum se împacă viața de ONGist cu cea personală?
Se împacă foarte bine pentru că sunt condus de aceeași viziune în ambele – nu pot fi într-un fel în capacitate profesională și altfel ca om. Încerc să nu le amestec prea mult, deși nu îmi iese întotdeauna. Cu toate astea, și în vacanță, pe unde merg, găsesc subiecte interesante pentru activitatea organizației, dar și în deplasări în interes de serviciu caut să avem și momente de respiro pentru mine și cei care mă însoțesc.
- Practici voluntariatul? Unde, cum și de ce?
În ultimii ani nu au mai venit către mine propuneri de voluntariat în afara Morii de hârtie, poate și pentru că oamenii din jur au înțeles că timpul nostru este dedicat 100% dezvoltării activității de la Comana și oamenilor care lucrează aici. În cadrul asociației, cu toții avem activități de voluntariat, dincolo de fișa postului, fie pentru comunitate, fie pentru bunul mers al proiectelor noastre. În trecut însă am răspuns cu mare bucurie rugăminților celor care mă cunosc, mai ales în ceea ce privește activități de formare, facilitare de procese sau de întâlniri.
- Care e ideea genială de proiect pe care nu ai reușit să o implementezi încă?
Un concurs național, educativ și relaxant, prin care copiii să fie încurajați să descopere și să promoveze meșteșugurile. Scriu de zor la idee și poate va veni și vremea lui. 😊
- Care ar fi trei tag-uri despre tine? (3 cuvinte care te descriu)
#vizionar #implicat #perseverent
Seria Portret de ONGist #înstaredebine este realizată în cadrul programului „În stare de bine”, susținut de Kaufland România și implementat de Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile. Mestesuguri pentru dezvoltare locala este derulat de Asociația Moara de hârtie în perioada iulie 2019 – februarie 2020.