O întâmplare dorită
Seria Portret de ONGist #înstaredebine
Roxana Ossian a dus viața de ONG-ist și în cea personală, prieteni, rude sau vecini implicându-se în activitățile pe care le face la fundație.
Roxana Ossian, Director Programe “Sportivi Tineri” si “Rețeaua de sprijin Familial” Fundația Special Olympics din România
- Cum ai ajuns să lucrezi în sectorul neguvernamental? A fost o întâmplare sau chiar îți doreai asta?
O întâmplare dorită. După absolvirea facultății, am căutat un loc de muncă care să se potrivească studiilor; și l-am găsit – într-o instituție de stat; se potrivea, într-adevăr, studiilor, dar nu mi se potrivea deloc mie. Și atunci a venit întâmplarea, care m-a dus în sectorul neguvernamental, de unde nu am mai plecat – întâi am activat în domeniul minorităților naționale (doar câteva luni), pentru că mai apoi să ajung în lumea persoanelor cu dizabilități, unde am rămas de aproape 15 ani. Se pare că întâmplarea mi-a arătat că într-adevăr îmi doream asta.
- Care este cauza pentru care ai lupta până-n pânzele albe?
Cauzele ar fi din mai multe domenii. În primul rând, cea pe are o servesc – a persoanelor cu dizabilități intelectuale. Dincolo de pânzele albe. De fapt, fiecare zi la noi e un fel de lupta. N-am simțit niciodată că aș putea să o abandonez. Apoi – ar fi poluarea, care e o problema majoră; deși sună ca un clișeu (și poate e și un pic la modă), a fost mereu o precocupare; astfel, încerc să fac tot ce pot pentru a contribui, cât de puțin, la reciclare, la menținerea unui aer curat etc. Și, desigur, continuă lupta cu legile strambe…
- Te implici în comunitatea în care trăiești, tu ca cetățean? Cum? Care ar fi sfatul tău pentru alte persoane care ar vrea să facă asta?
Implicarea merge de la a-ți curăța zăpada din față garajului, la a face voluntariat, de la a vota la a semnala când sunt ocupate abuziv locurile de parcare dedicate persoanelor cu dizabilități. E greu cu sfaturile, zic doar că e important ca fiecare să își amintească că e mereu ceva ce poate să facă pentru mai binele celor din jur (care formează comunitatea).
- Cum a fost experiența ta #înstaredebine? Ai lua-o de la capăt mâine, dacă ar fi cazul?
A fost un proiect foarte dinamic, cu multe activități noi (chiar săptămânale!) și cu rezultate spectaculoase. A fost o provocare! De la capăt sigur că aș lua-o – așa simți despre experiențele pozitive pe care le trăiești.
- Cum te relaxezi la sfârșitul unei zile obositoare?
Sincer, cu un pahar de vin.
- Cum se împacă viața de ONGist cu cea personală?
Am dus această viață, de ONG-ist, și în cea personală – prieteni, rude, vecini – se implică în activitățile pe care le facem la fundație. Uneori, simt că timpul liber e prea scurt…
- Practici voluntariatul? Unde, cum și de ce?
Mi-aș dori, dar nu prea e vreme… știu că nu e o scuză, dar la ONG e mereu ceva de făcut; plus că tu ești mereu cel în căutare de voluntari.
- Care e ideea genială de proiect pe care nu ai reușit să o implementezi încă?
Genială nu e, doar acoperă o nevoie stringentă – case de tip familial pentru adulții cu dizabilități care își pierd părinții…
- Care ar fi trei tag-uri despre tine? (3 cuvinte care te descriu)
#optimistă #energică #empatică
Seria Portret de ONGist #înstaredebine este realizată în cadrul programului „În stare de bine”, susținut de Kaufland România și implementat de Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile. Speciali pe patine – luăm viteză spre starea de bine este derulat de Fundația Special Olympics din România în perioada iulie 2019 – februarie 2020.